Poezie
sonet
bahic-descriptiv
1 min lectură·
Mediu
Tipa-n cotloane pajura de slova
Cu braul ei pe gand sa ma ferece,
Eu stau pitit, stihia pan-o trece,
Inlantuit de-a viciului istova.
La drum de-n pas gandi trupu-mi sa plece,
Pamantul tot imi dantuie la prova
Si orice umbra-mi pare ca-i alcova,
Prin aprigul meu foc, chemare rece.
Si-mi zic: de unde, Doamne,-atata larma
S-a nalucit de-odata, ca un vierme
Pornind sa-mi sape zeci de gropi in karma?!
Corabie se-nchipuise-n derme,
Vazand piratii, pus-am brat pe arma...
A, doar copii cu rasetele ferme...!
013824
0
O observație legată numai de formă : încerci să mergi spre inovație verbală care denotă o mare disponibilitate. La segmentul cu \" istova \" și \" alcova \" mi se pare însă prea mult. E numai o chestiune de gust.
Spui mult pentru câteva versuri, totul are alură de poveste. Poate ar fi bine să te axezi nu pe o ideatică stufoasă, ci pe nuanțele unei idei.
Totuși diacriticele ar fi necesare la aceste forme fixe.
Pe curând