Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S o n e t 4 5

1 min lectură·
Mediu
Simțeam cum trec prin mine lumi visate,
Cum strălucesc palatele de aur ;
Mări furtunoase, forțe de centaur
Scobeau pe sub pământuri cangrenate.
Trăiri profunde împlineau tezaur
De umilință, curățind păcate.
Dar toate s-au pierdut în zări uitate,
Să-și plece-acolo crengile de laur.
În mine urcă vină după vină.
Străpung visarea cu tăișul bont
Uitând năluca rece și străină.
Nu știu nimic și nici nu țin vreun cont.
Chircit și sterp, privind fără lumină,
Mă încovoi mereu sub orizont.
015
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
79
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “S o n e t 4 5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/71980/s-o-n-e-t-4-5

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Paul,

Ai remarcat ceea ce încerc să devină starea mea primordială : umilința.
Cineva - nu spun cine, persoană importantă - vorbea și de naivitate. Este una asumată.
Umilința și naivitatea le doresc cultivate în mine . Luându-le părtașe la travaliul zilnic și sprijiniundu-mă pe ele, mă străduiesc să dau la o parte tot ce ar putea să tulbure o stare de seninătate interioară. Nu reușesc deseori, mai am de lucrat mult cu mine, dar faptul că cineva a sesizat această stare ca existentă undeva în sonetele mele, înseamnă că sunt pe un drum bun. Ești primul și îți mulțumesc.
0