Pe-alei spre demiurg e ghiocelul
Pe-alei spre demiurg e ghiocelul Ce-i vestitor de Rai și primăvară, Ieșind din iarna cea de cald avară Pe chip ți-a fi zăpezilor măcelul. Și roșie-n obraz mă strigi pe-afară Zambila-n nări să-mi bea
ȘPȘtefan Petrearece
Zăpada, zahăr pus pe prăjitură Iernatică, pe plozi îi duce-n hazuri, Necunoscând tristețe și necazuri În noi copiii ger ne străbătură. Un dulce de omăt ne face nazuri Când te grăbesc spre
ȘPȘtefan PetreaCopiii
Când trezeam copiii din noi era albastru de slavă, acum ninge și copiii se trezesc de unii singuri făcând cu brațele noastre bătrâne oameni, ce dacă-s de zăpadă... Un iepure ronțăie nasurile
ȘPȘtefan PetreaUnirea dintre noi
Unirea dintre noi se face-n buze Și în neobosirea dintre brațe Iar când în brâu e Șarpe să ne-nhațe Divin uman îl duce să se-amuze. Când ne-ntristăm în ochi sunt lacrimi hoațe Ce curg pe-obraz
ȘPȘtefan PetreaNu te mai chem pe numele iubirii
Nu te mai chem pe numele iubirii, Încetinesc lumina lui Amor, Atingerea e dată-ncetinirii Și văzurile palmelor mă dor. În necuprins nu ne mai cheamă mirii, E numai al tăcerilor sobor - Nu te
ȘPȘtefan PetreaÎn noaptea-n care-n veci e dimineață
În noaptea-n care-n veci e dimineață Un patrafir de trai eu îl îmbrac, Stelar de ochi ce zgomote învață Când nu am dumnezeu ci numai drac. Dar mult amurgul mă pândește-n viață Când cu divinitatea o
ȘPȘtefan PetreaÎn locuirea ta
În locuirea ta e plin de vrajă, Eu în odaie sunt doar un nimic O pasăre în piept ți se așază, Eu zborul nu știu nici măcar să-l zic. Pe chip îți curge-a frumuseții rază, Eu sunt mai slut, al
ȘPȘtefan PetreaPe-afară-i noapte
Pe-afară-i noapte, ceru-n șoaptă cavă Dar prăvălit în ape de mister Eu ies să zbor din a odăii larvă Chiar dacă-n vânt cuvântu-i auster. Și țin opreliști Domnului din zarvă, Respir doar păsări
ȘPȘtefan PetreaDe-ale noastre
În piept se-abate des deplin tot zborul De păsări de lumină carnivore, Al razei trup făcut e să implore Pe mări de vise valului soborul. Ca toartele la amfore de ore În noi în două zări ne
ȘPȘtefan PetreaRespir lumina care mi-a fost dată
Respir lumina care mi-a fost dată, În lumeni păsări pieptul îmi măsoară Dar fără Crez mă pierd a câta oară, Nu dau de Tine-n întuneric, Tată. Când prinde-n sân tenebra ca să doară Îmi pare
ȘPȘtefan PetreaAm obosit să caut începuturi
Am obosit să caut începuturi Omega că se țese-n patrafir, Batista-n urma amăgirii fluturi Când moartea e grumaz de trandafir. Purtai pe buze pielii mele cnuturi, Acum doar stropi de liniște
ȘPȘtefan Petreapat de ape
ședeai în jumătatea ta de inimă ce ți se aseamănă cu un semn de întrebare eu stăteam în cealaltă jumătate întrebându-mă despre tine, răspunsul țâșnea din pieptul nostru siamez respirând
ȘPȘtefan PetreaEu sunt cenușă care arde încă
Eu sunt cenușă care arde încă... Pe când îți iei din mine galeș zborul Alcătuind de noapte-n văz soborul Lumini pe mare se lovesc de stâncă. Te-ntorci apoi, pe răni ducând amorul, Mai cade-o stea în
ȘPȘtefan Petreaapartenență
ne tremura amoru-n așternuturi de-Adam și Eva-n nimb de începuturi, în iarna cea de carne nu pătrunzi în cercul de a fi fiind rotunzi, mergeam pe străzi cu mâini unite ca-n cătușă, eram
ȘPȘtefan Petreadiademă de stele
de stele-o diademă se abate în părul tău pân* la-ntuneric lung a mângâia tăcerile pe spate și-a învia o moarte-arzând pe rug. iar ziduri de odaie sunt crăpate la veșnicie a putea s-ajung, de
ȘPȘtefan PetreaDupă Lucian Blaga
Moșneagu-având de Luntre-n buzunare Și plodul mingea lunii o jonglează Iar junele o dragoste pledează În colosale nopți, la lumânare. Sub anii grei bătrânul întristează, Copilu-n joc găsește
ȘPȘtefan PetreaE de mătase mâna-ți ce m-atinge
E de mătase mâna-ți ce m-atinge Spre-a mă vedea în noaptea colosală Chiar dacă stele-n labirint au fală, Jucându-se copilu-n lunii minge. Nocturnul ou la miez cu veci se spală Dar e ființă-n
ȘPȘtefan PetreaAștept
Aștept să vină pe-al meu suflet pace, De a muri o liniște aștept Ca roua de pe floare, care tace Să nu se spună-n vară că nu-i drept. Când iarna cea de carne e rapace Primind al îngerimilor
ȘPȘtefan PetreaSărutul tău e toxic pentru vorbe
Sărutul tău e toxic pentru vorbe În respirări oprite, fără *când* Tot așteptând Divinul să-mi aprobe O șoaptă-n suburbia unui gând. De păsări nu-s aeriforme robe Și doar un corb e în văzduh
ȘPȘtefan PetreaLipsă de-adevăr
În lipsă de-adevăr să n-ai regrete, Minciunii existența ta tu dă-i Prin sânge să îți fie inimi bete De vinul care curge în odăi. Retras în piele pură de orbete Spuneam minuni de umbră-n ochii
ȘPȘtefan PetreaÎn ou de timp e miez de crizanteme
În ou de timp e miez de crizanteme, E un târziu neliniștii de toamnă Zăpezi veni-vor iernii ce condamnă Pe om de alb în glie a se teme. Și rezemată-n mândra-ți Coasă doamnă Vei împila în carne
ȘPȘtefan Petreaa zbura
în amfora văzduhului aerul o toxicitate de apă, ploaie cu pletele până la tină, în odaie noi luam un mic-dejun de săruturi sub soarele astupat de nori, cafeaua gâlgâia în oală, ochiul ei negru ne
ȘPȘtefan PetreaNu mă frământ cu lucruri serioase
Nu mă frământ cu lucruri serioase, La minte am redevenit copil Chiar dacă-n ani târziul îmi miroase A vag sicriu ce-n țintirim împil. Mai ud tăcerile cu sânge-n oase, Ciolanele se varsă-n vis umil
ȘPȘtefan PetreaEram Adam și Eva-n sânge,-n coastă
Eram Adam și Eva-n sânge,-n coastă Lua ființă umbra colosal Din labirint lumina-n haos castă Se prihănea-n spinările de val. În Mărul vechi un basm era năpastă Pe-obrazul tău cel leneș și oval
ȘPȘtefan Petrea