scurt placebo
în unele clipe evadez din temnița vieții sinucigându-mă placebo să pot mirosi moartea ca pe un crin din grădina încă departe secunda nechemând zidirea de timp, în următoarea mă redau traiului cu
ȘPȘtefan PetreaSonet, apare iar mama
Măicuța-n veri, ce râset nu mai poartă, Făcea plăcinte-n vatra cea de soare O amforă cu amintiri mă doare Tot atârnând de astăzi de-a ei toartă. Era în sânu-ți, mamă, o ninsoare Și-acum și iarna-n
ȘPȘtefan Petreacu brațele amintirii
cu picioarele noastre bătrâne copiii din noi aleargă noaptea pe străzi felinarele nu-i împiedică să joace fotbal cu mingea lunii pe gazonul argintat al stelelor, umbra șușotește cu taina crinul de pe
ȘPȘtefan PetreaAștept
Numărătoarea stelelor se plimbă Pe bulevardele cetății tale Acolo-s ape de-ntuneric goale Vorbind pe-a oglindirii noastre limbă. Castelul are diguri de petale Din văz ce în miresme se
ȘPȘtefan PetreaBună ziua!
duminica ne dădeam Bună ziua! cu graiul înmiresmat de lumină sărbătorindu-l pe Dumnezeu, mergeam la biserică și ne închinat la icoane ce ne vorbeau pe limba Credinței, astăzi mi-am făcut icoană din
ȘPȘtefan Petreaexistarea sfârșitului
ce poate fi mai simplu în ebrietatea nocturnă decât stelele și luna din paharul cu vin, beau sângele cristului în patrafir astral oficiind slujba de duminică a nopții, în fiecare noapte e a șaptea
ȘPȘtefan Petreanescris
pentru surzi cuvântul e toxic, pentru orbi vorba ta stă-n oglindă, apropiindu-ți auzul de văz în lumină departe de sinele meu îți pipăi în ureche-ntuneric atingerea mea formându-ți trupul, cele trei
ȘPȘtefan Petreasă ne vedem visul
gândul tău are forma aerului învecinând văzduhul de întrebare taina se coace în necunoașterea adevărului miezul limitrof se dezvăluie când îți șoptesc nimicuri pietrele nopții cad în cugetarea ta sub
ȘPȘtefan Petreaoglinda de ieri
întunericul e pielea nopții sub el e sânge de stele și lună și carne de somn, alerg cu picioarele insomniei spre zborul de înger, pasăre și om, umanitatea lui se măsoară în nedesfacerea aripilor cu
ȘPȘtefan Petreatabla adunării
în ghearele de fiară ale singurătății stă acest *eu* mânjit de întuneric când se întâmplă lumina mi te aduc aminte frumusețea ta sorbea tot în jur ca un haos îmi rămânea doar materia jumătății de
ȘPȘtefan PetreaSonet după ziceri în alb
Privindu-ți miez din dreapta-n partea stângă Întocmai invers ochi mi-l înconjoară Triunghi de timp sub stele e pe-afară Din ieri spre mâine de-astăzi a sta lângă. În matematica din clipa rară E în
ȘPȘtefan Petreacer răsturnat
privirile noastre căzând unele în interiorul celorlalte se simte mirosul de piatră al timpului de neclintit în venerarea reciprocă, tăindu-ți inima felii dai de mâncare inimii mele sângele ne
ȘPȘtefan Petreacântând tridimensional
în memoria oglinzii stă înfipt *amândoi*, prezentul ei e o matematică a lui *unu*, eu, suitorul pe crucea singurătății îmi bat cuie de stele în brațele cugetării cu ele apuc noaptea trântindu-i
ȘPȘtefan PetreaPe mări de gând
Pe mări de gând sunt stele de-ntrebare, Minciuna razei tu să n-o omori, E leacul ce în cuget îți tresare Prin noaptea cu-amăgirea în splendori. Sub haos Domnul doarme în hotare A te-nălța când fi-va
ȘPȘtefan Petreao matematică a iubirii între timp
pleoapele s-au lăsat, lacrima se revarsă în interior, îmi privesc inima de la stânga la dreapta și îmi zic că așa trebuie să fie întocmai și a ta dar privită de la dreapta la stânga, plânsul îmi
ȘPȘtefan Petreaploaia
ploaia e impotența soarelui de-a dărui sentimente în noi sunt doar sentimentele ploii cu ochii larg deschiși spre a primi plânsul stropii curg pe obraz în matca ridurilor diguri de carne stăvilesc
ȘPȘtefan PetreaA ta de pasăre-n zbor frumusețe
A ta de pasăre-n zbor frumusețe Ca albul de hârtie mă-nspăimântă Ți-e-n aer cu lumină cale sfântă De umblet fără frică să mă-nvețe. Apuc stilou, iubirea-n mine cântă Și fragedă e foaia, ca-n
ȘPȘtefan PetreaPe limba mea
Îmi venerez o lacrimă-n batistă Și altele-n obraz îmi umplu ridul Mă caut în nimic, ce-mi află vidul Rătăcitor în toate ce există. La gură-mi duc singurătății blidul Din vremea-n soarta mea în
ȘPȘtefan PetreaDuminica mergeam la slujba popii
Duminica mergeam la slujba popii Și ne era lumină în auz Veneam acasă, sub icoane proprii Făceam plăcinta cea de cucuruz. Departe sta apropierea gropii De veci, trăind spre ea un gând obtuz
ȘPȘtefan PetreaMatol - dicteu automat
Tăcerile în jurul lor au dig Să nu se verse taina când o strig Și-n inima-mi cu sângele matol Pășesc pe-a ta iubire ca pe-un țol. De-ncerc ca dragostea de a ți-o scrie Tăcerea-mi vinde-n inimă
ȘPȘtefan PetreaSonet în curgerea timpului
Îmi curge timpul, iremediabil, Ca un puroi din vechea vieții rană Pe alb de plete-mi scrii tu bezna vană Din negrul păr al tău, din basm probabil. Că ești o Cosânzeană mie hrană, Un Făt-Frumos
ȘPȘtefan PetreaDin clipă tu spre ora stelei urci
În piatră-s zgomotele tale, dragă Din clipă tu spre ora stelei urci Cu-a mea îți este inima întreagă Pe marea de iubire-n sacre furci. Ți-e plânsul pus pe a luminii șagă În lacrimă tu luna o arunci
ȘPȘtefan Petreazădărnicie
degeaba-nveți un arbore la roade sămânța de-n tulpină nu-i dă ghes tot astfel nu-i făcută-n nimb să-mi prade lumina fără nici un înțeles. în părul alb de verdele-mi mai cade copilului din mine strai
ȘPȘtefan PetreaAting lumina
Precum un sânge-i raza-n trup de ape Curgând prin valuri ca prin niște vene Privesc mireasma stelelor viclene Și-n mine luna ca-ntr-un vis încape. Veghez în noapte-n sacra clipei lene, Vecia mă
ȘPȘtefan Petrea