fiecare pasăre pe limba ei moare
Tăcerea îmi închide în altare Din plinul care mi se stinge-n voce Puținul care are zbor feroce Și într-o existență oarecare. Pe drac un dumnezeu să mi-l invoce Psaltirea mea divinul nu își are Că-i
ȘPȘtefan Petreapseudohaiku
lacrimă o beau - un ceai din ceașca ceașca goală - gâtul e inert
ȘPȘtefan PetreaTăios
Cuțit de ritm, pumnalul de prin rimă Poetului devreme se abat Că în târziu e dragostea infimă, De alb un dumnezeu cutreierat. Scriind pe alb în albul vers e-o crimă Și glie nu-i în bătrâneți de-arat
ȘPȘtefan PetreaInvers catrene
Ou e-n racla de a scrie Ies din el lumini de moarte Pântece brodând sicrie Poartă liniștea s-o poarte. Când tumulturi vin din haos O cafea e-n dimineață Lumii spre a-i fi adaos Nemuririi ce
ȘPȘtefan PetreaCavou de lume
Cavou de lume-n trai de a îl scrie Îmi macin albu-n negru pe sidef Și oamenii se nasc purtând sicrie De prin travaliu pân* l-al morții chef. Râzând e drumul către a nu fie Brodând o veșnicie în
ȘPȘtefan Petrearondel neintitulat
de flori grădina-i drum frumos și reavăn, parfumul se alcătuiește-n pisc, mai torn în gura sobei strop de lavă-n poveștile acolo să le isc. pe bidiviu de primăvară-n greabăn sunt ochii ce atârnă-n
ȘPȘtefan Petreaminciuna
să nu ucizi minciuna-n nimb de stele că-n noapte ea te-a tot tămăduit ți-e duh pe-a lor lumină în atele de frica lor pe dulci statui suit. genunchi zdrobește ruga de podele un Crist în astă zi de ai
ȘPȘtefan Petreanefăptuire
lebăda cântă-n final, e pentru o clipă suicidul lui Dumnezeu și-n clipa aceea multe stele fac implozie călătoresc prin găuri negre ca un fugar de la locul faptei în oricare dimensiuni m-ar purta
ȘPȘtefan Petreade Dumnezeu ferire
singurătatea mea e oglinda din raftul cu cărți pe raftul cu dulcețuri mi-am așezat amarul dulcele și apa șterg riduri în oglindă mă caut ca printr-un labirint de ritmuri în chitară voi cânta odă
ȘPȘtefan Petreamâine
tai felii ființa o întind pe pâine tot păstrând credința că va fi un mâine mâine-al milei sacre mâine, te arată! azi sunt vremuri acre ieri doar o erată am păstrat un vis gol, la sânul meu, tu, de
ȘPȘtefan PetreaMisivă
Prieteșugul cu sihăstria m-a costat o groază de prieteni. Azi corabia vieții mele în lume acostează dar găsesc doar pustiu și deșart, îmi este gândul de a mă reîntoarce. Reîntoarce, Doamne, capul
ȘPȘtefan Petrearestul e tăcere
îmi așez sufletul pe hârtie ca morții trupul în sicrie să vă vorbesc despre o fată puțin ciudată... iubită te-am avut-o în vremea de parfum plăcuto avea fata asta un nu știu ce de te lăsa mereu în
ȘPȘtefan PetreaScrisoare
Dragă Tată, am primit scrisoarea Ta azi-noapte. M-am trezit dar literele se împrăștiaseră deja. Am reținut totuși că Te afli bine și că ai hotărât să amâni Apocalipsa pentru vremuri mai bune, când
ȘPȘtefan Petreamicro
nefiind văzduh nici o ciocârlie nu se va așeza în străfundul ființei mele
ȘPȘtefan PetreaHram
Din lună diamante cad pe-altare În fire adormirea este traiul Acel ce ne veghează-n tihnă Raiul Ne pune sufletele pe Cântare. În zori, când se pornește iarăși graiul Zeci păsărele întocmesc
ȘPȘtefan PetreaEpitaf
Te văd în veci, frumoaso, cu ochii din lumină Cum stai sub glas de Tată, a auzi minunea Făpturilor de umbră, ce-s deschizând genunea Din Crucea care Mielul așteaptă ca să vină. Privești eternitatea,
ȘPȘtefan Petreaenigma
cârligul semnului de întrebare ancorează în marea enigmei corabia minții, pe apele tainei stau vărsate stele de gând luminând cugetul în răspuns, apoi se face iar întuneric, o nouă enigmă de
ȘPȘtefan PetreaSonetul și Vremea
Sonetul strigă apriga-i poruncă Sfărmând pereții, intră în odaie... E ceasu-acel al unui foc de paie Cutreieri munți, cobori uitat în luncă. Și timpu-acest de-o clipă numai rai e. Apoi spre-a tale
ȘPȘtefan Petreazădărnicie
scriu ca să nu uit de dumnezeul din mine dar vai! litera-mi capătă formă de om se umple de bube și chin travaliul peniței scoate la iveală copilul întunericului cerneala de beznă e băută de
ȘPȘtefan Petreaterține albe
lângă noi aveam oala cu lapte și sticla cu vin, stele-n galaxie și sângele nostru, picturi de lumină în vene și-n cer sămânța de fleac ne nuntea în minciună, aveam trei redute de cruce pe bust Amin!
ȘPȘtefan PetreaVisam
Visam că stăm la sfat cu marii noștri Poeți și litera mi se îndură Din piept în gât apoi a fi în gură Și în final în ai hârtiei monștri. Sub stea o apă-avea lumină pură Ce lunii i se da de raze
ȘPȘtefan PetreaPe-alei spre demiurg e ghiocelul
Pe-alei spre demiurg e ghiocelul Ce-i vestitor de Rai și primăvară, Ieșind din iarna cea de cald avară Pe chip ți-a fi zăpezilor măcelul. Și roșie-n obraz mă strigi pe-afară Zambila-n nări să-mi bea
ȘPȘtefan Petrearece
Zăpada, zahăr pus pe prăjitură Iernatică, pe plozi îi duce-n hazuri, Necunoscând tristețe și necazuri În noi copiii ger ne străbătură. Un dulce de omăt ne face nazuri Când te grăbesc spre
ȘPȘtefan PetreaCopiii
Când trezeam copiii din noi era albastru de slavă, acum ninge și copiii se trezesc de unii singuri făcând cu brațele noastre bătrâne oameni, ce dacă-s de zăpadă... Un iepure ronțăie nasurile
ȘPȘtefan Petrea