presupus rondel
un edificiu-al șoaptei se dărâmă, dansez în strigăte de dulci femei din una-n alta fără plasă-n sârmă, rămân din ele ape-n ochii mei. oglinzi retrovizoare-n ploi cern râmă din ieri. acum mi-e-n
ȘPȘtefan PetreaSonet măicuței mele
O, mamă, ce din sânii tăi verși stele, E nuntă de război în galaxie, Sidefu-n bezne e-n anorexie Pe întuneric lacrima să-ți spele. Tu porți o constelație sub ie, A laptelui culoare ții în
ȘPȘtefan PetreaAceleași nimicuri
Pământul, în a oamenilor sferă De-mi bea din vene strămoșescul vin Un haos steaua-n frunte îmi oferă De sunt ateu ori dacă mă închin. O nemurire tot chema din eră Matoală de atâta sânge-n
ȘPȘtefan Petreaautocatren aproape alb
pletele mele de Samson, călcâiul meu de Ahile sunt pernele acestea de hârtie de care-mi sprijin somnul și tristețea-ntreagă-a unei zile
ȘPȘtefan Petreafiecare pasăre pe limba ei piere
Oprește timpul goana sa pe-o clipă, Secundă neumplută cu hazard, Aprind o nemurire într-o pipă, Combustii de prin veci ce-n stele ard. Și inflamându-mă, nebun, cu pripă Pe-obrazul lumii nu-mi așez
ȘPȘtefan Petreafiecare pasăre pe limba ei moare
Tăcerea îmi închide în altare Din plinul care mi se stinge-n voce Puținul care are zbor feroce Și într-o existență oarecare. Pe drac un dumnezeu să mi-l invoce Psaltirea mea divinul nu își are Că-i
ȘPȘtefan Petreapseudohaiku
lacrimă o beau - un ceai din ceașca ceașca goală - gâtul e inert
ȘPȘtefan PetreaTăios
Cuțit de ritm, pumnalul de prin rimă Poetului devreme se abat Că în târziu e dragostea infimă, De alb un dumnezeu cutreierat. Scriind pe alb în albul vers e-o crimă Și glie nu-i în bătrâneți de-arat
ȘPȘtefan PetreaInvers catrene
Ou e-n racla de a scrie Ies din el lumini de moarte Pântece brodând sicrie Poartă liniștea s-o poarte. Când tumulturi vin din haos O cafea e-n dimineață Lumii spre a-i fi adaos Nemuririi ce
ȘPȘtefan PetreaCavou de lume
Cavou de lume-n trai de a îl scrie Îmi macin albu-n negru pe sidef Și oamenii se nasc purtând sicrie De prin travaliu pân* l-al morții chef. Râzând e drumul către a nu fie Brodând o veșnicie în
ȘPȘtefan Petrearondel neintitulat
de flori grădina-i drum frumos și reavăn, parfumul se alcătuiește-n pisc, mai torn în gura sobei strop de lavă-n poveștile acolo să le isc. pe bidiviu de primăvară-n greabăn sunt ochii ce atârnă-n
ȘPȘtefan Petreaminciuna
să nu ucizi minciuna-n nimb de stele că-n noapte ea te-a tot tămăduit ți-e duh pe-a lor lumină în atele de frica lor pe dulci statui suit. genunchi zdrobește ruga de podele un Crist în astă zi de ai
ȘPȘtefan Petreanefăptuire
lebăda cântă-n final, e pentru o clipă suicidul lui Dumnezeu și-n clipa aceea multe stele fac implozie călătoresc prin găuri negre ca un fugar de la locul faptei în oricare dimensiuni m-ar purta
ȘPȘtefan Petreade Dumnezeu ferire
singurătatea mea e oglinda din raftul cu cărți pe raftul cu dulcețuri mi-am așezat amarul dulcele și apa șterg riduri în oglindă mă caut ca printr-un labirint de ritmuri în chitară voi cânta odă
ȘPȘtefan Petreamâine
tai felii ființa o întind pe pâine tot păstrând credința că va fi un mâine mâine-al milei sacre mâine, te arată! azi sunt vremuri acre ieri doar o erată am păstrat un vis gol, la sânul meu, tu, de
ȘPȘtefan PetreaMisivă
Prieteșugul cu sihăstria m-a costat o groază de prieteni. Azi corabia vieții mele în lume acostează dar găsesc doar pustiu și deșart, îmi este gândul de a mă reîntoarce. Reîntoarce, Doamne, capul
ȘPȘtefan Petrearestul e tăcere
îmi așez sufletul pe hârtie ca morții trupul în sicrie să vă vorbesc despre o fată puțin ciudată... iubită te-am avut-o în vremea de parfum plăcuto avea fata asta un nu știu ce de te lăsa mereu în
ȘPȘtefan PetreaScrisoare
Dragă Tată, am primit scrisoarea Ta azi-noapte. M-am trezit dar literele se împrăștiaseră deja. Am reținut totuși că Te afli bine și că ai hotărât să amâni Apocalipsa pentru vremuri mai bune, când
ȘPȘtefan Petreamicro
nefiind văzduh nici o ciocârlie nu se va așeza în străfundul ființei mele
ȘPȘtefan PetreaHram
Din lună diamante cad pe-altare În fire adormirea este traiul Acel ce ne veghează-n tihnă Raiul Ne pune sufletele pe Cântare. În zori, când se pornește iarăși graiul Zeci păsărele întocmesc
ȘPȘtefan PetreaEpitaf
Te văd în veci, frumoaso, cu ochii din lumină Cum stai sub glas de Tată, a auzi minunea Făpturilor de umbră, ce-s deschizând genunea Din Crucea care Mielul așteaptă ca să vină. Privești eternitatea,
ȘPȘtefan Petreaenigma
cârligul semnului de întrebare ancorează în marea enigmei corabia minții, pe apele tainei stau vărsate stele de gând luminând cugetul în răspuns, apoi se face iar întuneric, o nouă enigmă de
ȘPȘtefan PetreaSonetul și Vremea
Sonetul strigă apriga-i poruncă Sfărmând pereții, intră în odaie... E ceasu-acel al unui foc de paie Cutreieri munți, cobori uitat în luncă. Și timpu-acest de-o clipă numai rai e. Apoi spre-a tale
ȘPȘtefan Petreazădărnicie
scriu ca să nu uit de dumnezeul din mine dar vai! litera-mi capătă formă de om se umple de bube și chin travaliul peniței scoate la iveală copilul întunericului cerneala de beznă e băută de
ȘPȘtefan Petrea