Poezie
Seninul
1 min lectură·
Mediu
Alean îmi e de verde-al vieții mele
Și de-alb în păr să nu-mi mai fie teatru
Să stau la sânu-ți, mamă, idolatru
Al hazului ce lacrima să-ți spele.
Că azi tristețea-mi joacă-n ochi pe patru
Chiar de-mi cobor genunchii în podele
O rugă să se-nalțe printre stele
Spre Dumnezeu... Dar ca o javră latru.
Măicuță, unde-i colosala vreme
Zămislitoare de-ai luminii prunci,
Trăiesc în întuneric, a mă teme...
Erai și tu mai sprintenă atunci
Dar hai, zâmbește-mi, iarăși să mă cheme
Seninul... Ploaia de pe chip s-arunci.
003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Seninul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14202651/seninulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.