Din piatră spartă-mi voi clădi castelul

de aceea nici nu-s un mare consumator. am mai citit din clasici, pe vremea cand sonetul era poezie moderma, acum mi se pare vetust și îngrăditor. dar iata ca aici descopar ceva ce imi place. Dragos poate n-a vazut, dar infidelul e misterul, e lacrima care curge, reluata si in ultmul vers, acea enigma. apoi mai sunt si alte metafore care plac, în ansamblu citesc un sonet care ma face sa rezonez. stea.

ca o felie de pâine, pe masă
ori că e slănină cu ceapă, ori că e caviar
felia de pâine acolo e, în banalitatea ei


îmi place când scrii fără “absurdul” cuvintelor forțate
cu idee și metafore și rime
genul acesta este supus constrângerilor, dar nici nu ar trebui abuzat

de ex. zilele astea am scris un text pe rimă, ritm și metrică impusă (ca un joc, îl găsești ca și comentariu pe un text al lui Dragoș). l-am conceput inițial ca idee, liber de orice constrângere literară. apoi l-am ajustat conform cerințelor ( înțelegând de la Dragoș care este tehnica). a rezultat ceva cu idee, ritm, metafore

când găsesc la tine așa ceva, bucuros sunt! (se poate observa în istoricul interacțiunilor)

azi ai reușit!

Ștefan,
Sonetul ăsta e ca un fel de ” pe aripile vântului ” ” Love story ” ... ”Zidind palatu-n stânca fărâmată” ... ”Şi-n pâinea către mine aruncată”