Poezie
Sonet banal
1 min lectură·
Mediu
Să urci cu văzul doar pe unde-i luna,
Nu cerceta de haos stele-n noapte
Şi chip cioplit să-ţi faci pe unde-s coapte
Tăcerile de neîntotdeauna.
Apoi veciei pradă-n drum de lapte,
De ultim dus e ploaie-n cer întruna
Rămâne-va ce-ai iscălit cu struna
Astrale căi te cheamă să te-nşoapte.
Cărarea cea de sus, presus de viaţă
Spre Domnul duce-n îngerilor semn,
Pe urme racla stins doar lut învaţă.
La foşnetul de zboruri te îndemn
Dar tot rămâi ţinută-n sfori paiaţă
Ca fără fum o flacără pe lemn.
0141.489
0

Ce să mai elaborez?