S o n e t 3 9

Paul,

Toate lucrurile se fac la timpul lor. Multumesc ca nu ma uiti . Acum vezi-ti de lucrurile tale atat de importante si necesare.
Slava Domnului, mai avem vreme sa ne citim si sa ne comentam, domnule absolvent.
Felicitari. E un moment important si necesar in viata. Sa-l treci cu bine si cu sperante.
Pe curand

ce pot spune...
ca un zamislitor de sonete ce ma aflu
nu pot decat sa admir
usurinta cu care transformi o poezie cu forma fixa,
declarata clasica,
intr-o minune postmodernista.
cu cele mai vii respecte pentru o lectura sublima,
stefan

Petre( cred că e mai simplu să spun așa ),

Ce pot adăuga , dincolo de mulțumiri pentru apreciere? Când am pornit la drum știam că îmi asum niște riscuri, deoarece nu puțini sunt cei care cred că poezia contemporană înseamnă numai disoluția cuvintelor. Așa și este. Unii mă pișcă din când în când, refuzând din start varianta unui text care își are sorgintea în epoci trecute, fără să vrea să înțeleagă faptul că nu forma ar putea să fie una perimată , ci capacitatea autorului de a o apropia de contemporaneitate. Chiar nemărturisit, eu încerc să fac tocmai ceea ce spuneai tu : transformarea. Dacă reușesc, e mare lucru. Dacă uneori mai apare disimulată senzația de extragere de la naftalină este probabil din neputunța mea de a depăși întotdeauna anumite bariere apriori impuse. Încerc să mă perfecționez pe pacurs și nu voi dezerta niciodată. Aceasta este ceea ce mi-am impus și voi respecta, ca un rost al existenței mele, ca o încercare de a lăsa un semn.
Tot pe parcursul lucrului la aceste texte am înțeles că această formă impusă de poezie îți cere o anume experiență de viață. De aceea m-am apucat relativ târziu de sonete. Acum însă, pentru mine , nu mai este cale de întoarcere.
Spor la lucru și să ne citim pe curând. In primul rând eu promit.

ai mare dreptate spunand ca sonetul in sine presupune experienta de viata. insa in lipsa muncii si a talentului aceasta paleste. la tine se vad amandoua, fara tagada.