Cristiana Popp

Plouă în București... Asfaltul se zgribulește sub picăturile calde care ar putea fi atât de plăcute dacă ar fi una două trei, dar sunt de fapt atât de chinuitoare fiindcă sunt o mie două trei. Se

Mă gândeam să îți spun Doar gesturi ireparabile nu să nu faci ceva ce nu se poate lua înapoi și fiindcă pentru tine era târziu, m-am întors către mine zicând doar gesturi ireparabile nu

Vroiam doar sa va spun ca George Vasilievici nu mai este printre noi. Am aflat dintr-un ziar. Va las aici poezia lui care m-a impresionat cel mai mult din toata lirica

te aștept - singurul meu viciu pe lângă istericalele oricărei femei. sub felinare stă câte-un cerșetor de suflete. - nu te uita! îți suflu îndepărtându-mă cu mâna strecurată în palma ta. și

îmi adulmec urmele ca un câine cenușiu cu urechea zdrelita, latru arar și mă sperii de umbra trupului meu pe vreun gard. gretel nu mi-a presărat firmituri de parcă s-ar fi trezit

mergem la concerte ca la-nmormântări, printre rockeri supărați cu tricourile negre. ei de la 9 la 6 muncesc în birouri de firmă și economia se sprijină pe capetele lor pletoase calculez repede

Îmi privesc mâinile cu degete boante - cum ziceai tu - arse de vânt și produse de curățat pe care doar verigheta lucește puțin amintindu-mi că încă mai simt fluturași când îl văd pe omul

Mă grăbesc acasă cu gând să te sun. În timp ce degetele mele formează înfrigurate cel mai familiar număr, înțeleg că telefonul o să sune în gol până o să-mi țiuie urechile, până o

de câte ori închid ochii te văd în ultima ta clipă în casa ta în patul tău pe perna ta curată și blândă ca un copil nou-născut

Uneori cazi până la sfârșit ajungând printre oameni fără viitor doar un număr pe o listă ruptă dintr-un caiet studențesc de dictando ca și cum asta ar conta mai mult - mă refer la

Îmi strecor mâna în palma ta bătătorită de toate sacoșele pe care le cari de la piață ca să am eu mâinile libere sau ca să nu mă doară șoldul în fiecare noapte. Îți ascult glasul atât de

În anul morții tatei s-a uscat trandafirul altoit În anul bunicului s-a uscat caisul cel mai falnic În anul morții bunicii - gutuiul sub care copilăream. I-am tăiat și, mai apoi, rudele

Te urci într-un tren și-ți lași privirea să rătăcească somnoroasă pe câmpuri. Unul galben de orz pârguit, apoi unul verde – porumb sau floare – și, din când în când, câte un petec negru

să scriu un urlet care să treacă prin hârtie prin masă prin linoleum și poate prin podeaua de beton armat a Serviciului de Prosectură de fapt, ca să nu fiu pompoasă, a morgii în care în loc

în aglomerația de la Gara de Nord o Salvare blocată în trafic urletul fricii de moarte ca o sirenă fără ecou

te trezești într-o zi mai obosit ca în altele fără chef de viață te bălăngăni amețit până la baie nu te mai speli pe dinți din economie de timp și efort te înghesui în tramvai între o

în colțul dintre doi pereți și verdele-cenușiu al podelei stă așezat (într-un echilibru aproape perfect) un ou puțintel țuguiat oval și curat ca o perlă pereții se clatină și apoi se

Nu știu cât din ceea ce este Chinaski e împrumutat din viața părintelui său și cât din visele acestuia. Fiindcă aspectele aparente, superficiale se potrivesc într-un puzzle perfect, iar când cauți

Evenimentele te iau prin surprindere. Ca să eviți asta într-o oarecare măsură există ziarele, televiziunea, radioul și radio-șanț. Citesc de o vreme ziarele mai mult din lipsă de altceva, dar

o coproducție Brigaela & Omer Într-o dimineață (desigur însorită), prietenul Adrian Firică îmi zice: „Nu scrii tu o recenzie pentru cartea Danei Ștefan?” „Sigur că da.” Zis și făcut. Bineînțeles că

Ca de obicei, am o provocare pentru tine, cititorule. De data asta exercițiul e mult mai greu, pentru ca el impune citirea nu numai a recenziei care va urma, ci și a cărții despre care îți voi vorbi.