Rock

Textul de față mie mi s-a părut \"drăguț\" și l-aș fi încadrat la \"texte umoristice\". Prima parte (până la \"pletoase\") cred că are trăsăturile unei poezii, din care nu pot remarca nimic, pentru că mi-a plăcut tot, la fel de mult. Partea a doua, cu \"calculul\", pare altceva ca gen literar, dar nu prea are mare importanță, pentru că este plăcută la citit și întregește mesajul.
Dacă tot am spus că mi se pare un text umoristic, adaug că eu am muncit mai mult pentru Iron Maiden, pentru că, pe lângă bilet și jetoane, am dat bani și pe benzina de la Sibiu la București și retur, pe micii de pe Dealul Negru ș.a.m.d.
Interesantă ideea textului!
Cu respect, un rocker atipic (fără plete, fără tricou negru, fără birou de firmă, fără atribuțiuni pe care se bazează economia națională),
Cornel Rodean

Aha, Ștefan, deci tu erai cel de-al treilea personaj fără tricou negru. O vreme am crezut ca doar eu și soțul meu am stricat norma...
Mulțumesc de trecere și apreciere. Textul e mai mult ironic decât umoristic. Știi, noi suntem rockerii ăia supărați despre care acum vreo 10-12 ani babele ziceau clătinând din cap: \"maică, din ăștia nu se alege nimic\". Acum suntem doctori, programatori, manageri, ingineri și mai știu eu ce, iar studiile zic că suntem o generație foarte serioasă și foarte muncitoare. Avem un mic defect: urlăm cu Iron Maiden de răsună Mariott-ul.