Poezie
Rătăcit
sau despre plictis în general
1 min lectură·
Mediu
îmi adulmec urmele
ca un câine cenușiu
cu urechea zdrelita,
latru arar și mă sperii
de umbra trupului meu
pe vreun gard.
gretel nu mi-a presărat firmituri
de parcă s-ar fi trezit târziu
și-ar fi uitat -
în grabă plecând -
traista cu pâine.
povestitorul a murit,
bunica a plecat fără mine
de parcă o viață de om
e o după-amiază plicticoasă de toamnă
din care fugi fără chef
la primul film în oraș.
pașii îmi tremură speriați
de-un gard fără umbre.
035.048
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristiana Popp
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristiana Popp. “Rătăcit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-popp/poezie/1808041/ratacitComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
uneori, ajungem prea târziu; există distanțe pe care nu le putem controla, există întâmplări firești în ordinea naturii; în definitiv, tot ceea ce contează este căutarea de sine (\"adulmecarea propriilor urme\") în acest tumult existențial caracterizat de simultaneitate (unul lângă altul) și succesiune (unul după altul).
același,
Vasile Munteanu
același,
Vasile Munteanu
0
CPMarius, multumesc de trecere. Multumesc si ca ti-a placut. e adevarat, un text calm, intr-un moment de resemnare.
Vasile, tie iti multumesc doar ca esti, veghezi si stii ca unele treceri nu se uita niciodata.
Vasile, tie iti multumesc doar ca esti, veghezi si stii ca unele treceri nu se uita niciodata.
0
Mi-a plăcut!
Cu prietenie,
Marius