Seară
te aștept - singurul meu viciu pe lângă istericalele oricărei femei. sub felinare stă câte-un cerșetor de suflete. - nu te uita! îți suflu îndepărtându-mă cu mâna strecurată în palma ta. și
Rătăcit
îmi adulmec urmele ca un câine cenușiu cu urechea zdrelita, latru arar și mă sperii de umbra trupului meu pe vreun gard. gretel nu mi-a presărat firmituri de parcă s-ar fi trezit
Rock
mergem la concerte ca la-nmormântări, printre rockeri supărați cu tricourile negre. ei de la 9 la 6 muncesc în birouri de firmă și economia se sprijină pe capetele lor pletoase calculez repede
Despre iubiri
Îmi privesc mâinile cu degete boante - cum ziceai tu - arse de vânt și produse de curățat pe care doar verigheta lucește puțin amintindu-mi că încă mai simt fluturași când îl văd pe omul
Inutilități
Uneori cazi până la sfârșit ajungând printre oameni fără viitor doar un număr pe o listă ruptă dintr-un caiet studențesc de dictando ca și cum asta ar conta mai mult - mă refer la
În fiecare dimineață
Îmi strecor mâna în palma ta bătătorită de toate sacoșele pe care le cari de la piață ca să am eu mâinile libere sau ca să nu mă doară șoldul în fiecare noapte. Îți ascult glasul atât de
Lemne de foc
În anul morții tatei s-a uscat trandafirul altoit În anul bunicului s-a uscat caisul cel mai falnic În anul morții bunicii - gutuiul sub care copilăream. I-am tăiat și, mai apoi, rudele
Rapița
Te urci într-un tren și-ți lași privirea să rătăcească somnoroasă pe câmpuri. Unul galben de orz pârguit, apoi unul verde – porumb sau floare – și, din când în când, câte un petec negru
Printre
să scriu un urlet care să treacă prin hârtie prin masă prin linoleum și poate prin podeaua de beton armat a Serviciului de Prosectură de fapt, ca să nu fiu pompoasă, a morgii în care în loc
Ambuteiaj
în aglomerația de la Gara de Nord o Salvare blocată în trafic urletul fricii de moarte ca o sirenă fără ecou
Docimazie
te trezești într-o zi mai obosit ca în altele fără chef de viață te bălăngăni amețit până la baie nu te mai speli pe dinți din economie de timp și efort te înghesui în tramvai între o
Despre
în colțul dintre doi pereți și verdele-cenușiu al podelei stă așezat (într-un echilibru aproape perfect) un ou puțintel țuguiat oval și curat ca o perlă pereții se clatină și apoi se
Mesaj telefonic din Grivița
undeva la marginea orașului acesta care nu e cetate oricât de glorios l-ar găsi decrepiții poeți te-am chemat să-mi arăți lumea am găsit doar oameni urâți libidinoși hămesiți de o
Căutând
e JoiMari când morții acasă se-ntorc eu îmi port rădăcinile pe braț ca pe-un pardesiu rupt în coate călcând cu pași mici marginea tatei – nu știu dacă aici e chiar un mormânt se poate să fie
Celelalte femei
Celelalte femei nu vin seara târziu cu 14 dinspre Unirii legănându-și privirile în pupilele tale. Ele nu simt mângâierea căutată a palmelor tale pe trup ca pe-un flaut, nu-ți ascultă amestecul
În loc de tăceri
între pereții mei împart pâine prăjită cu un cărăbuș rătăcit și-o inatenție mică de frig mi se lipesc genele pe sticla de gin și buzele pe gâtul păpușii de porțelan o uram în copilărie
Prefață nouă
aștept să mă nasc din încheietura policarului tău precum Atena din tâmpla lui Zeus
În loc de tăceri
ajung la o intersecție nesemaforizată fără polițist fără câine nu trec mașini poate doar un biciclist rebegit pedalând profilactic valizele îmi întind brațele la refuz mă gândesc dacă am
În loc de tăceri
ar fi trebuit să mă-nvețe cum să sufăr pe la grădiniță sau cândva precoce în clasele primare fiindcă în lipsa unei astfel de lecții acum sunt bătrână și-mi urlu lipsa de tine e
În loc de tăceri
vezi mi-am amintit că aș putea avea sentimente și ăsta e un păcat greu de iertat nu contează câte avemarii sau rozarii sunt dispusă a face sau că aș putea urca un munte nici mare nici mic în
A șaptea zi
E liniște: vecinii au dat divorț și nu se mai bat pentru mașina de spălat, mobila camelia cu vitrină și un copil; motanul l-am îngropat sub cireșul amar din spatele blocului și nu mai miorlăie
În căutarea unei vorbe
să-mi spui dumneata domnule... Iubit ce găselniță e asta de-i zici-acum dragoste e vreun cal alb cu copita stângă spartă sau o zi transpirată de august târziu? poate e palma mea încolăcindu-ți
Nebun fără leac
Îmi lustruiesc cochilia cu ulei de măsline și sânge de șarpe (vin sărbătorile, trebuie să arăt cât mai bine pentru că lor nu le pasă) o ascund bine printre globuri și acadele zglobii să mă
În loc de tăcere
ascult ceasul nopții vărsându-și secunda într-un pahar de vin glazurat cu noiembrie tu... te-aud cum taci la tâmpla mea în lumina înserată-a clipei singurul meu tăietor de iluzii călător silențios
