Prefață nouă

stiti DUMNEAVOASTRA doamna cristina ca popular la policar se spune \"puricar\"? adica degetul cu care striviti pureci...ce se mai poate face cu policarul, in afara de a ne naste din el? ne putem sterge la nas, putem face semnul OK, putem, intorcandu-l in jos, sa luam viata cuiva. am mai putea sa-l sugem seara inainte de a adormi. sau sa ne masam fruntea atunci cand gandim o poezie. nu inteleg nimic. scuzati-mi prostia!

Da, stiu ca ii zice si puricar. Si stiu si de unde i se trage numele.
Nu-i nimic daca nu intelegi, nu e prostie. Poezia nu trebuie mereu inteleasa. Si asta nu e rau.
Multumesc de trecere, te mai astept.
Apropos, ce incercam eu era sa te conving sa-mi scrii numele corect, adica Cristiana, nu sa pui un doamna in fata.

Poeziile se tot zbat în tine, le simți prin măduvă, pulsează în buricul degetelor, te fac uneori să te lovești de singur de pereți să cauți o fisură în acea zonă dură a nașterilor neașteptate, a cortexului deschis pentru o înlanțuire de ceva-ul menit sa devină vers, pentru a penetra lin până dincolo de perceptibil.

Apoi te răzgândești,
mai bine îți vezi de treabă
oricum o sa te lichefiezi în așteptări inutile
oricum poezia singură o să vină tiptil să te strângă de gât
până când ai să te clatini beat de ea
și ai să cazi invariabil în tine
sau în afară

Mi te-ai pitit,calin, Atenă,
In coltul sferic dintr-o venă,
Incheieturi de policar
M-au rastignit, iar eu, Icar,
Pe tample moi, de Zeus, stins,
Am respirat prin tine-nvins...

Rudy Valentino

Astepti ca cineva sa te gandeasca, sa te inventeze, sa te aduca la lumina pentru a te iubi.
gabi

Va multumesc de trecere, citire, interpretare, simtire. E bine, dragii mei...

îngropate în adânc,
cioburi cruțate de timp,
tot ce e necesar.
restul renaște in găsitor

îngopată în adâncuri
lacrimi și semințe sparte
cioburi de ferite timpuri
vino tu de mă socoate

Alin, multumesc mult pentru replici. E frumos cand poezia naste poezie...