Gabi Schuster-Cărărușă

Un copil proaspăt ridicat pășește cu talpa piciorului plânsul unui mort câte o singură pasăre se așează lângă mine din apă - marea tăcută nu vede amurgul scurs dintre stele în care fluturii

Mă tem de lumină dacă dau rădăcini soarele ia umbra în buzunar uite, se rotește nestingherit trecătorii trec își fac cruce apoi uită de ce târziu, seara ne rugăm în cor înainte de

Îngerul meu locuia deasupra capului îl simțeam uneori noaptea cum se răsucea de pe o parte pe alta ofta de dor ce-și-ar putea dori un înger ? iarba, grădinile, să-i fie sete ? dor de sete

Luminez marea cea neagră iarba o trag bine peste pământ din umeri vin copacii jos susură izvoarele patul meu în grădină înfrunzit cu frunze îmi iau capul în mână spicele intră în carne

Chipul tău în chipul meu; te țin într-un pahar cu furtuni și apă de flori avem vorbe, le trecem de la unul la altul le sărutăm cu convingere ele se fac că nu ne aud pleacă la sfârșitul

E ud sub cupolă ploaia se strecoară în șoapte mă oglindesc în podea se vede răul din mine cu ochiul închis e ud n-am haine nici dumnezeu de schimb în carte stă scris n-am învățat să

Nu știu cum se face după mine nu vine nimeni saloanele sunt încuiate surorile se dau în vânt și cerul a plecat dis de dimineață către apus cu toate instrumentele de crescut iarba

Venise satul îmbrăcat în fuste negre și cămăși cusute prosoapele noi de pomană atârnau pe umerii crucii nescrise lumânările strâmbe alungau duhurile din jurul colacilor cu intarsii

Un scurt fior tresare contemplarea ca în întâia zi din lume izbite sunt ușoarele biserici suprapuse unde în fiecare-n parte rând pe rând bezna destituie lumina mysterion pogoară

La doi pași de mine se lipesc de pleoape în faguri de cuvinte hexagonale promisiunile pe care le faci când încă nu îți pare rău de nimic culoare lângă culoare lângă culoare lângă va ploua fals

Vârsta cade precum o beznă între soare și lună se uită lung se îndoaie fără excepție înapoi chiar mă chinuie ideea unde-o fi viitorul s-a terminat ? mă dor unghiile de strâmtoare am dat cu

L-am urmărit pe Adrian Munteanu de-alungul celor trei volume de sonete, cu atenția celui care așteaptă deschiderea bobocului promițător de superbe acumulări de culoare, formă și parfum. Și iată

Totul este să scrii vinerea după-amiaza când ploaia izbește păsările de grumazul casei pic pic picur să scrii cu ploaia care adună în jgheab ideile despre nemurire ca și cum acolo sus timpul

Urmăresc cu strângere de inimă ceea ce aș numi, cu un titlu din cinematografie, Războiul stelelor, disputele prea îndelungate, asemeni tranziției României către democrație, schimburile de replici,

Pentru a continua recuperarea din diversele publicatii a poezistilor, vreau sa semnalez fara prea multe comentarii, lasand pe fiecare sa gandeasca pentru sine, prezenta Dianei Iepure in numarul

Un târg de carte nu este un loc unde se vând ustensile casnice sau mașini, ci un loc al cărților. Un loc unde oamenii vorbesc despre conținutul vieții și despre diferitele moduri de a trăi. Ediția

Cerdacul pardosit galben strecurîndu-se repede rupe lumina printre stîlpii înmuiați în var păsări bifurcate albe-negre lasă prada să crească în puii țintuiți gureși la tavan și copilăria

Moneda curgea fără muchii în buzunarele încuiate suduind compact ultimul noroc Săracul își paria gîndurile pe cap sau pajură oricum pe ambele părți era numai înapoiul Stupul străin își

De la prima clipă care era pătrată și scotea un zgomot literă-vârf literă-vârf rostogolindu-se către următoarea nu mai am amintiri a doua era senină de la a treia a

A început să piară zăpada caută-mă iubito mi se dezgheață sufletul sloiuri amare se-învălmășesc la gura inimii se subțiază cheaguri – să la dizolvi iubito în mîna ta de foc dă-mi

Venise cîntecul acela să-mi aducă lin potecile neumblate ale cerbilor dintr-un trecut galactic venise cîntecul acela să-mi întrebe rosturile zăvorîte de mîna hazardului. sticlesc geamurile

Soarele nemilos hotărît să rămînă mereu la amiază înfiptă în burta pămîntului satului crăpată cumpăna stă fără umbră apa uscată freatic pînă la rădăcinile încleștate în lutul pustiu fierbintele

Moale sub călcîi mătăsos noaptea pietrele îmbrățișate ca ouăle de cuib ulița din gard în gard purcede ca o apă gri . fierbinte ziulica adînc sub talpa roții cleios printre