Nascut in New York a devenit celebru la numai 26 de ani prin rolul principal din filmul \"Superman\", turnat in 1978.
Pentru prima oara era \"eroul\" Americii. Uriasul succes al acestui film, precum
Un univers din corpuri
discontinuitate discontinuă
sfere plutind separat
dedesubtul pămîntului nostru
la stînga, la dreapta…
Într-o zeamă de cosmos
fără dinți sau culoare
aerul
acel sîmbure din noi
care este carnea
se-înfioară
zbuciumă
crapă
trage gestul peste
strîmtoarea așteptării
scrie pe-învelișul nopții
harta delimitărilor fierbinți.
acel sîmbure din
liniile o apucaseră repede
către cruce
lumea la poale
furnicînd mîntuirea
dorințele
mustind indescifrabil
vuiau cupola pînă-n creștet
în dalele tocite pasul timpului
sărea păcatele
PATRIE ți-au murit Bărbații,
Dar și Femeile -
Copii n-au îndesit în urma lor.
Patrie ai rămas singură
Sîngele tău s-a uscat în albie
Pîntecul ți s-a golit de lanuri
Dinții strîng grumazul
nu te uita pieziș
la lacrimile acestea
nu sunt de dragoste
de disperare
de milă
de lacrimi
sunt de moarte.
acum
de aici
știu sigur
incepe
moartea venirilor
plecărilor
sufletului
și
colindă colindă,
colindă suflete
trupul
ros de trăire
lîngă mintea
tocită de idoli.
colindă, colindă
de veghe
de naștere
colindă trupule
căile inimii
să strîngi
și
Trenul părăsește o lume hulită
Gara îngropată în ploaie
Scrîșnetul roților înăbușite de ceață
Silueta agită mîinile albe
Geamul pocnește în ramă. Liniște.
Liniștea plecării
brazii, zăpada, puținii
și sufletul său năuc
umblînd
să se desprindă
mai rămăsese cu o frică
ultima –
dincolo neantul
ce clopot ne smulge
în ciuda rămașilor
în ciuda spaimei
cumplită
șerpii se încolăceau
unul la altul
lungi, lucioși, LUNGI,
ochii, ochii
nespecialiști la cuvinte
există ceva ce nu se spune
nu se poate spune
este atît de adînc
este din miez
miezul din
Cînd apa țîșnea de sub ușa mea
Părul mi se lăsa lung, să curgă,
Să-ți acopere umerii loviți de soare.
Trăiam acolo ca un desen arcuit
Pe culorile curcubeului.
Rîdeam de cîte ori mă
Mi-e strîmtă haina calmă
cumpărată din tîrgul de prejudecăți
urlă la încheieturi
și nasturii speriați
se dau în lături
să pot ieși
să pot pătrunde
brusc și violent
în aerul îmbîcsit de
Cum să-mi las florile
Ce-însoresc cărările
Pentr-un dor călător
Cu trup de cocor ?
Vreau să dorm aci
Printre nuci și vii
Cu capul pe-o mînă
Pe pat de țărînă.
Greieri mi-or doini
Și mi-oi
dorința de a te săruta
este acum o floare
pe care pot cu ușurință
să o rup din mine,
să o pun în glastră
și să o las deoparte
pentru a o privi
ca și cum nu ar fi a mea.
Să nu te superi că încet
mă pregătesc de plecare
cineva trebuia să fie primul
tu ai fost mereu...
sunt așteptată
nu îți face griji
cele două prietene
stau cam de multișor
cu ochii pe
GS