Venise cîntecul acela
să-mi aducă lin
potecile neumblate ale cerbilor
dintr-un trecut galactic
venise cîntecul acela
să-mi întrebe rosturile
zăvorîte de mîna hazardului.
sticlesc geamurile
Trenul acela,
pleca netăgăduit – duminica
avea ochii electrici
și noaptea cît era de groasă
se ghemuia în șanțuri
să n-o spintece
Trenul acela
trecea duminica prin visele mele
tăindu-le
După condamnare am fost silit să fac, fără voia mea, pe cheltuiala Ministerului de Interne, o călătorie aventuroasă prin România. Titlul pe care l-am purtat în această călătorie era \"FFP\" -foarte,
În timpul despotismului comunist, am văzut cum cetățeni cinstiți și onorabili, au fost umiliți și lipsiți de orice sferă privată. Mulți dintre ei, au fost declarați \"infractori împotriva
\"Ore stelare\" și \"depresii\" erau pentru mine simbolurile unui drum prin lumină, respectiv prin întuneric. Privite ca o dezvoltare sub aspectul timpului, ambele se succedau ritmic. Privite sub
Biserica evanghelică și Institutul teologic, unde am studiat din 1955 pînă la arestarea mea, le-am trăit ca bastion împotriva periculoasei destrămări a tuturor valorilor tradiționale, o destrămare ce
În ultimele două luni ale detenției am avut voie să lucrez în aer liber, pe un șantier ce aparținea fabricii de mobilă a închisorii, probabil pentru a căpăta puțină culoare înainte de eliberare.
La transferul de la Dej la Gherla, pentru a limita numărul de transporturi, am fost înghesuiți cît de mulți deținuți într-o singură dubă. Presați ca heringii în conservă, trupurile noastre au
În seara de 28 decembrie 1957 am fost arestat de către doi ofițeri de securitate în localitatea Bunești, unde îmi făceam practica, student fiind la Institutul Teologic din Sibiu. Aveam pe atunci 23
Închisorile au fost pentru mine Universitățile mele. Am absolvit aici \"Studii generale\" serioase și variate. Am făcut și o școală a caracterului tot atît de temeinică precum Gimnaziul Honterus,
Casa părintească așezată sub Tîmpa, în marginea de sus a Brașovului, contrar celor mai rele așteptări ale mele, era încă locuită de mama și frații mei. Cînd am sunat la ușă, mi-a deschis mama. M-a
În fața noastră, la o masă lungă, stăteau președintele tribunalului colonelul Paul Finichi, judecătorul căpitan Ioan Ghercioiu, procurorul colonel Virgil Liciu, doi asistenți și două secretare. În
După 1962, s-a trecut la o formă mai blîndă de reeducare. În fiecare celulă exista cel puțin un spion, un \"ciripitor\". De la el se informa ofițerul politic, despre atmosfera dintre deținuți, și
Data procesului nu mi-a fost cunoscută. O zi înainte de judecată am primit din bagaj costumul cel bun, iar în dimineața zilei următoare mi-au fost puși din nou ochelarii de tablă, trezindu-mă, scurt
În celula de lîngă noi erau femei românce, o evreică și Marie Luise Roth, singura femeie între nouăsprezece bărbați de la procesul nostru. Ea și fratele ei Herbert Roth, au ajuns în închisoare din
De abia de se închisese poarta închisorii Gherla în urma mea, că am și fost încărcat într-un camion, împreună cu Günther Melchior și un fost căpitan român de submarine, și descărcați apoi într-o
În timpul pedepsei mele, am fost în închisori special rezervate pentru așa numiții acuzați de înaltă trădare. Această izolare specială se adresa numeroșilor reprezentanți de elită, ce se aflau
Nascut in New York a devenit celebru la numai 26 de ani prin rolul principal din filmul \"Superman\", turnat in 1978.
Pentru prima oara era \"eroul\" Americii. Uriasul succes al acestui film, precum
Soarele nemilos
hotărît să rămînă
mereu la amiază
înfiptă în burta
pămîntului satului
crăpată
cumpăna stă fără umbră
apa uscată freatic
pînă la rădăcinile
încleștate în lutul pustiu
fierbintele
PATRIE ți-au murit Bărbații,
Dar și Femeile -
Copii n-au îndesit în urma lor.
Patrie ai rămas singură
Sîngele tău s-a uscat în albie
Pîntecul ți s-a golit de lanuri
Dinții strîng grumazul
Acest text in limba germana, l-am primit cu rugamintea de a-l traduce, de la un prieten, Karl Dendorfer care aflat pe banca acuzatilor a fost condamnat la moarte. Am primit si permisiunea de a-l face
L-am urmărit pe Adrian Munteanu de-alungul celor trei volume de sonete, cu atenția celui care așteaptă deschiderea bobocului promițător de superbe acumulări de culoare, formă și parfum.
Și iată
Guido, întoarce-te acasă
Lasă parcul gării
Gol de tine
Și vino
Va fi bine...
Vei vedea...
Dar Guido
Hai acasă.
Mîinile tale
Sînt negre
Și atît de neliniștite.
Ai primit o scrisoare,
N-am