Cerdac cu rîndunele

cascada covarsitoare de imagini... inca ma uit uluit la versurile astea, imaginandu-mi cate \"pagini\" de \"material poetic\" stau inghesuite pe centimetru patrat in textul tau... superb.

am retinut:

\"copilăria
cu burta plină de caise verzi
cu pulpele în colbul secetei\"

\"bunicului de o sută patru ani
adormit definitiv pe bancă\" (ce imagine!!!)

incearca sa modifici, in finalul poemei cate ceva! exista o alaturare de cuvinte acolo care supara auzul :))) \"Țăranca cu foile negre\" ... in rest, ufff... imi place si pace!

revin si cu alte ocazii.

drag, DeSpOt.

textele tale nu au o miza, le lipseste fondul. poetizarea se reduce la o sensibilitate prea exagerata. n-am nimic cu poezia clasica, cu stilul clasic, dimpotriva imi place si apreciez, dar ce scrii tu nu se poate numi clasic, e naiv si lipsit de rezonanta.

Un text foarte frumos, plin de seninatate chiar si in imaginile care surprind tristetea.
Ca un aparat de filmat care trece lent, circular, atent peste un loc mai putin investigat de privirile, altfel foarte curios-prolifice, ale foarte multor poeti contemporani.
Versurile curg pur si simplu, nimic fortat, nimic construit de dragul de a soca si de a atrage atentia cu orice pret, nimic ostentativ, agresiv.
Desigur, pentru multi acestea nu sunt neaparat calitati. Din moment ce textul nu se afla cocotat pe creasta valului modei care, altfel, reuseste sa ia totul pe sus, intr-un vartej al exprimarilor agresive, care, adesea, nu sunt altceva decat simple vitejii efemere.
Sper ca ciclul \"de la țară\" va continua, cu atat mai mult cu cat e o incercare temerara de a schimba, tematic si expresiv, mersul obsesiv al poeziei (cu exceptiile de rigoare) pe cai din ce in ce mai batatorite, aride.

Poezia asta, draga Gabi, este ca un suris de copil.Cred ca tuturor ne lipseste casa bunicilor si poznele copilariei.Reusesti sa ne declanșezi un noian de secvente din vremea copilariei.