marian vasile

n-am mai cunoscut inima iepurelui de când mi-am cumpărat unul de când am dat prima dată cu praștia n-am mai simțit împușcătura sunt câteva salbe de melci între noi pe care marea nu i-a adus încă

marțian mărturisitorul are mai multe mâini dar întotdeauna rămâne pălmuit marțian mărturisitorul s-a născut cu stea în cur marțian mărturisitorul citește din evanghelie pe veceu și spune

marțian mărturisitorul ne povestește de-o stranie apariție a duhului desfrânării care-i determină pe cei mai pudici dintre cântăreți să protesteze întrerupând psaltirea Þinea între craci o mică

grija că ar tremura prea rău genunchii vibrănd pe gâtul unei unghii ar putea implora pe el comandante el comandante el comandante să mai rămână să ceară un rând o nicovală sau o petală până

La nuntă când toata lumea se-mbulzește să vadă mireasa Imaginând dresu-i filigran Că niciun obraz nu-l putea parcurge Fără a rămâne dator un loc în paradis... O, voi, galere egiptene duhnind a

“În tot cuprinsul nu trăia niciun om și nici o jivină cu sânge cald”. Și doar era imaginația lui. Caietul rămas velin de atâta scârbă îi jefuia nopțile în care-și căutaseră adăpost și cei mai

Câini, doamne, câini mă mușcă pe dinlăuntru Sunt o cortină care ratează spectacole-ntr-una Am tâțe de vacă în loc de mâini De aceea mă simt exploatat de fiecare dată când cineva îmi dă

întotdeauna există un „pe dinlăuntru” unde se petrec, răsturnat, toate Poate că de aici greața de oglinzi și, mai ales, de cei care scriu despre ele Imitația care nu mai imită Incantația în fața

r.e.m iar apoi wagner din când în când balada lui porumbescu și dezastrul era total. numai țigările stinse aminteau de ideea că acolo există viață animale fabuloase ne parcurgeau

sunt ore pe care nu le contorizează niciun ceas bestiar fără arme, public, sau fiare deschid mozilla ca pe-un mormânt al posibilităților saituri porno, vechi lexicoane, ppseuri în care lumea

…de atunci n-am mai jucat fotbal cu bani mototoliți pe sub scările căminului c de la leu seară. fumul ca din tun ezita să se ridice promitea o cină de pomină la nea mitică deocamdată se

Mama n-a avut niciodată aspirator împodobea bradul de crăciun cu vată și covrigi iar în vârf îi punea inima mea spunea că așa îmi voi aminti întotdeauna de ea când voi avea și eu copii și voi

Sunt lustruiri care șterg imaginea pantofului, după cum sunt falduri care încrețesc rochiile făcându-le mai atrăgătoare (sau poate mai ignobile), ori farduri care înfrumusețează (sau nu) chipurile

“Pe 29 mai, fără puterea de a mai rezista, visă iar fereastra deschisă spre un câmp acoperit de ninsoare, unde Cayetano Delaura nu se afla și n-avea să se afle în veci. Þinea în poală un ciorchine

Niii, că nu dau turcii Am zbierat la mine turbat Când m-am împiedicat de covorașul de la intrarea în casă Covoraș curat Așezat cu grijă de nevastă-mea – Hainele dracu Parcă mi le-a lipit

Aritmie sau poate doar proastă interpretare A medicului, a ta cititorule care Te retragi din mine ca pielea din mort Ah, Verbul, ah Versul și Ialdabaot. “Gurile rele”. Doamne ce mult îndrăgesc