Bestiar. Mic dicționar de mari poeți

dea domnul nerîncezirea.
miez copt și sărat
cu zaibăr curat
îmi vor sta dinainte
și cafeaua fierbinte
citind cu interes bestiarul,

cu așteptare febrilă,ioan

"(și) lângă care".


revin. te-ai autodepășit (:D); deși m-am întristat să constat că enumerarea nu include balauri.

am revenit (scuze pentru amânare, dar, știi tu, la ce temperatură e afară la ora aceasta mai pun și altceva decât paie pe foc; altfel riscam să am aceeași temperatură și la interior).

uite, exceptând faptul că sunt consecutive, părând astfel că alambicul acela (în care îți schimbi starea de agregare, elimini materia, te esențializezi) s-ar găsi în mașina de tocat (dispozitiv care, având vreo legătură sau nu, mi-a amintit de mașinăria lui Raymundus Lullus).

dacă ținem cont de faptul că, așa cum este unanim acceptat, istoria se repetă, este admirabil curajul tău de crede că vei ajunge la un numitor comun al limbajului acestor... viețuitoare; însă ar trebui să ții cont că experimentul inițial a eșuat din cauza femeilor (sic!) și a neșcoliților, a oamenilor de rând, care n-au fost de acord să renunțe la singurul limbaj la care aveau acces.


asta la nivel meta(ta)fizic; la nivel fizic, îmi place cum împerechezi simbolurile fructelor și al mamiferelor, că aici câinele nu mai latră să-ți întoarcă din drum conștiința plecată către Peru, ci întruchipează cumva o "călăuză" terestră; după cum, acvatic, te călăuzește cașalotul (sau de obsedează, te domină, te posedă?), această întruchipare a Leviathanului, acest paradoxal "foc în apă" (după cum se știe, această creatură scuipând flăcări).


ciudat (cumplit?) ce ne mai trece iarna prin minte, stând cuminți la fereastră, prvind cum ne îngroapă zăpada în timp ce decojim idei, conștienți că nu există nici început și nici sfârșit (podul cu ambele capete în apă).



sunt convins că nu am epuizat interpretarea (nici nu mi-am propus); am scris mai mult așa, să mă conving pe mine că mai sunt texte în care suntem aproape.

IPD, rețin zaibărul. Fir-ai să fii, acum iar ma imbăt.
"Mi-au fost dragi pe lumea asta/ calul, pusca si nevasta/ vinul zaibăr, noaptea scurtă/ omul bun cu vorbă multă", dar mai bine las link: http://www.youtube.com/watch?v=RUWDE9fojWw
VM, luai "și"-ul șugubăț. Ca să by zic "cu bănat".

ce face zaibărul din ochi...; e bine că ai luat și-ul; rău e că n-ai făcut nimic cu alăturarea aia cacofonică.

Să încep de la coadă (rog a nu se interpreta, e vorba de “coada” comentariului; se poate face chiar și o analogie cu diverse cozi din “Bestiar”; nici o altă interpretare, aici, adică “la coadă”, nu e permisă). )
Zici că “am scris mai mult așa, să mă conving pe mine…” – cred că spre a te convinge că mai cunoști alchimie poetică și alte cele.
Ceea ce mi se întâmplă foarte rar, atunci când vine vorba de comentariile tale – care sunt adesea “fără rost”, e să remarc ce spui aici: “a crede că vei ajunge la un numitor comun al limbajului acestor... viețuitoare; însă ar trebui să ții cont că experimentul inițial a eșuat din cauza femeilor (sic!) și a neșcoliților, a oamenilor de rând, care n-au fost de acord să renunțe la singurul limbaj la care aveau acces.” Vezi “curvulița” și nu uita de străvechiul crez “numai pentru poeți” la care nu am renunțat. Dacă nu-l mai postez e pentru că mulți au văzut în acel obsedant subtitlu o anume infatuare. Ceea ce nu era cazul.
În ceea ce privește capul comului tău (rog din nou a nu se interpreta “cap” – vezi mai sus, sau, “cf. supra”, tot aia e), Lullus e chiar tare în inovație, dar mi-a venit să zic, nu știu de ce, “du-te-n Lullusul meu”; n-are nicio legătură, știu.
PS, de data aceasta nu (m-)a mai iritat “de-virajul” tău miștocăresc cu Peru. Nu știu de ce, de asemenea.

că mi-am revenit; MA, te-ai gândit că "rostul" se află fix în ce nu înțelegi? spunea cineva de curând că o vocabulă înseamnă mult; când spui tendențios "mai" ("mai cunoști alchimie poetică și alte cele"), implică 2 aspecte: (explicit) pe de o parte, accepți că ceva sigur a fost și, (implicit) pe de altă parte, (cum nu dau semne de senilitate) ceva este; ceea ce nu aș putea spune despre tine; explicitul era în curs de acumulare (informativă), implicitul era deja inundat (de alcool); asta, așa, între noi, ca de la om la persoană.

cât despre "numai pentru poeți", nu înțeleg de ce îți pasă de ce cred alții dacă tu crezi în ce scrii; că manifești predispoziția de a consideri simple tachinări drept negări sau ofense, este cu totul altceva; ca să distingi între ele, nu uita, ai nevoie de simțul umorului (sper că nu ți l-au închis din nou și iar trebuie să-l eliberezi pe cauțiune).

aici - o poezie care incepe dar nu se mai sfirseste
logic, pina la urma, dar in cazul de fata, fondu-i tot una cu forma, sau, mai exact, forma este cea care desfasoara/parcuge ceea ce fondul propune - cu atit mai ciudat
sper ca n-am fost prea confuz in exprimare
"we dont need no education"

e normal sa fie "o poezie care incepe dar nu se mai sfirseste". vezi subtitlul.
in ceea ce priveste "fondul", m-ai pierdut pe drum. sorry.
am incercat "sa analogizez" cu putinta "bestiarului", dar tot n-am dat de niciun cap...

muzica-i considerata arta perfecta, cea in care nu exista vreo diferenta intre fond si forma
aici am senzatia ca, in masura in care-i posibil, se intimpla cam acelasi lucru
se propune o idee care-i preluata si continuata de mijloacele de expresie, parca ideea ar iesi din text si ar ramine, suspendata, pe undeva
nu stiu sa explic mai bine ceva ce si eu doar simt
de bestiar n-am zis nimic, pentru ca-mi pare doar un pretext, elementul care-ti distrage atentia de la ce-i important
dar, dupa cum suna avertismentul, este doar introducerea