Despre carne și iarbă

place [in mod special] ultima strofa, este sugestiva, puternica, delicata - si inca, toate in acelasi timp
dar cred ca-i normal sa fie asa, pina acolo sint citeva elemente personale, intersanjabile, presupun; un fel de argument/justificare-a ideii
"pentru-a mai avea un “pentru ce” ticălos" - la asta nu prea-i vad rostul
plus ca ar fi foarte fain versul, fara

noroc cu Adrian Pop; al cărui punct de vedere îl împărtășesc; și încă ceva place: trecere dintre strofe - ninge, viscolește, urlă și brusc liniștirea; nu spun că prima parte ar fi "nepoetică", sau că rolul ei de strofă condițională strofei finale nu este bine gândit, dar parcă e asamblată din ceea ce se numește "locuri comune" (aritmetică, răstignire, câini - iar?! - "mama și tata cu frunțile grele ar scuipa pe versurile mele", versuri, înghițire de fii; chiar și Peru-șul ăsta al tău, aici, amintește de "frumoaso, eu n-am văzut Bosforul niciodată "); mai simplu spus, atât ai conceptualizat-o, ai îmbăiat-o și dichisit-o pentru drumul lumii de apoi, încât e moartă, nu transmite nici o stare.


între noi fie vorva, ar fi bine să nu dai Glina din mână pentru Peru de pe gard.

AP, recunosc ca suna ca dreacu chistia cu "pentru ce", dar am tinut la ideea dupa care nu faci ceva tocmai pentru a mai avea ceva de facut. Recunosc, inca o data ca nu e zisa ca lumea. Voi reveni, asupra ei. Can' oi avea inspiratiune.
VM, incep sa ma obisnuiesc cu obiceiul tau (citeste "obicei" in toate sensurile lui) de a zice dar..., nu stiu... Stii cum vb tu? Se aude numai zgomotul, dar nu se vede ce-l produce. Vorbesti frumos, dar fara rost (sens noician).
Care dreacu e treaba cu Glina ca nu m-am prins? Revine a treia oara Glina asta
PS Cred ca obsesia mea cu cainii te obsedeaza mai mult decat ma obsedeaza cainii pe mine.

ai dreptate, desigur; ceea ce reușești a sesiza și nu poți înțelege este gândul; știi cum ești tu? ca un chirurg care operează pe creier; ți-ar putea spune aproape totul despre conținut, structură, reacții chimico-fizice șamd (mai ales dacă are un tratat la îndemână în care să-și mai arunce din când în când ochii, poate un laptop, sau ceva de genul); dar, dacă-l întrebi ce e și unde e gândirea, n-are nici cea mai vagă idee (e ca-n bancul ăla cu jucătorii lui manchester la meciul cu dinamo care au întrebat în toate limbile pământului un polițist unde este aeroportul și n-au primit nici un răspuns - la ce le-a folosit?).

Glina? Glina din mână și Peru de pe gard? Cecul Polar și Peru Nord? ți-am spus că ai simțul umorului eliberat pe cauțiune...

cum adică:
doi și cu doi fac patru
care-i ghișeftul,unde-i profitul?
sînt de acord cu dat la dracu.

și eu și cîinele meu nu sîntem de acord
cu "mașe de cîine",citim "mațe de porc".

ale oricui și oricum fi-vor ele,versurile,
merită un minim respect,
pezumția de nevinovăție
lege să fie,
le accepți sau le ignori
cu scuipatul pe ele nu sînt, de acord.

luată ca un tot,poezia transmite a stare,
la care m-ai făcut părtaș.

cu amiciție,ioan.

Eee, de n-am da la dracu pe doi si cu doi... multe ar suferi din cauza lipsei de frumusete...
"Scuipatul" nu-mi apartine (ca de altfel nici ideea cu doi plus doi, dar s-a universalizat): vezi Esenin
Ceea ce ma bucura cel mai mult din comul tau e ca tu zici ca "poezia trimite la stare". Indiferent ca te-ai gandit la Stare sau nu, apreciez
Cu bine, Martian