Poezie
n-am cunoscut inima iepurelui
1 min lectură·
Mediu
n-am mai cunoscut inima iepurelui de când mi-am cumpărat unul
de când am dat prima dată cu praștia n-am mai simțit împușcătura
sunt câteva salbe de melci între noi pe care marea nu i-a adus încă la mal
de când am cerut ceva pentru mântuire am renunțat la viței și icoane
câteva maldăre de cărți două surcele băgate în fugă în sobă o alee de pe care
prietenii spun că pot a decola dacă dai crezare faptului iremediabil că roțile sunt rotunde
033442
0

MA, legătura dintre melc și iepure e similară aceleia dintre Ahile și broasca țestoasă; cum ar veni, unii mor de durere în cot, alții de durere în... călcâi; nu poți cunoaște inima trecută pe numele tău pentru bani ("de când mi-am cumpărat"); paradox(al)ul este acela că, tocmai pentru că animalul (mai ales acela de companie) gândește aproape, dar iubește (de) departe, s-ar putea să nu observi că, atunci când tu crezi că ai cumpărat, pur și simplu te vinzi; prin urmare, este la fel de posibil ca icoana să fie mincinoasă, un "vițel de aur"; sau numai o floare; sau numai o paseră ce nu (mai) poate zbura, prăpastia devenindu-i inaccesibilă (altfel decât în prăbușire).
"Floarea ce repetă,
pe buza prăpastiei
nu mă uita,
n-ar culori mai vesele și mai clare
decât spațiul aruncat între mine și tine"
(E. Montale - Oase de sepie)
toate bune și (în limite acceptabile) frumoase în s1 si s2; s3 e un eșec; din mai multe motive: i) nu orice alee este o pistă; dar, mai ales, ii) dacă zborul nu este vertical, indiscutabil este mecanic...
"Spuneau anticii că poezia
e scară la zei. Poate că nu-i așa
de mă citești. Eu o știui în ziua
când vocea pentru tine o aflai, descins
în turma unor nori și-a unor capre
pe coastă năpustindu-se a paște
tufe de spini și stuf, iar chipurile slabe
al lunii și al soarelui se contopeau;
era defect motorul, și-o săgeată
de sânge pe o stâncă arăta
șoseaua spre Alep." (ibidem)
nb. acum o să apară Pictoru' pentru a ne vorbi despre capre; subliniez: este vorba despre melci și despre iepuri; mai exact despre "găuri de"; cu alte cuvinte, despre plinul găurii, care, făcând posibil zborul, nu poate fi nimic.