amputat de visul unei nopți de vară
Cerul a rămas rablagit în urma exploziei gheizerului sângele are culoarea muștarului uscat pe gâtul de borcan trezit sub un soare lăieț am început să caut cu mâna mea mâna ce-mi fusese amputată
n-am cunoscut inima iepurelui
n-am mai cunoscut inima iepurelui de când mi-am cumpărat unul de când am dat prima dată cu praștia n-am mai simțit împușcătura sunt câteva salbe de melci între noi pe care marea nu i-a adus încă
scolii
marțian mărturisitorul are mai multe mâini dar întotdeauna rămâne pălmuit marțian mărturisitorul s-a născut cu stea în cur marțian mărturisitorul citește din evanghelie pe veceu și spune
anytime
marțian mărturisitorul ne povestește de-o stranie apariție a duhului desfrânării care-i determină pe cei mai pudici dintre cântăreți să protesteze întrerupând psaltirea Þinea între craci o mică
o nicovală sau o petală
grija că ar tremura prea rău genunchii vibrănd pe gâtul unei unghii ar putea implora pe el comandante el comandante el comandante să mai rămână să ceară un rând o nicovală sau o petală până
Auto-gref
Careul cu nisip câteva lopățele de culori diferite Lanțul care eliberează din cerc cartonașe cu zmei Și întotdeauna o bâtă O bâtă pe care o-scrijeleam cu vreun ciob Un astor ruginit sau cu vreo
Bestiar. Mic dicționar de mari poeți
La nuntă când toata lumea se-mbulzește să vadă mireasa Imaginând dresu-i filigran Că niciun obraz nu-l putea parcurge Fără a rămâne dator un loc în paradis... O, voi, galere egiptene duhnind a
Bestiar. Mic dicționar de mari poeți
“În tot cuprinsul nu trăia niciun om și nici o jivină cu sânge cald”. Și doar era imaginația lui. Caietul rămas velin de atâta scârbă îi jefuia nopțile în care-și căutaseră adăpost și cei mai
Bestiar. Mic dicționar de mari poeți
Femeia începu să se dezbrace de lumina lumânării excitată podeaua-i sărută veșmintele – rochii vaporoase pe care erau trecute-n versuri istorii ale lumii panglici de aur eșarfe mirosind a
Bestiar. Mic dicționar de mari poeți
E un dragon cinocefal care așteaptă cuminte n-ar rostui n-ar arde n-ar umple cu cenușă paharele goale sub el s-au topit zăpada pământul sămânța și focul toate plecările cu două cărți
Bestiar. Mic dicționar de mari poeți
„Aici începe cartea despre firea bestiilor. A leilor, panterelor și tigrilor, lupilor și vulpilor, câinilor și maimuțelor” („Bestiarul din Aberdeen”). M-am suit în mașina de tocat e singurul
Despre carne și iarbă
Dacă am înțeles că pot să trimit pe cineva la dracu când nonșalant afirmă că doi și cu doi fac patru dacă nu trebuie să treci dunărea înot pentru a avea de unde să te întorci acasă spre-a
marțian alexandru se pregătește să plece
Câini, doamne, câini mă mușcă pe dinlăuntru Sunt o cortină care ratează spectacole-ntr-una Am tâțe de vacă în loc de mâini De aceea mă simt exploatat de fiecare dată când cineva îmi dă
recviem pentru singularitate
întotdeauna există un „pe dinlăuntru” unde se petrec, răsturnat, toate Poate că de aici greața de oglinzi și, mai ales, de cei care scriu despre ele Imitația care nu mai imită Incantația în fața
o zi cu ochii în tavan. camera 116c
r.e.m iar apoi wagner din când în când balada lui porumbescu și dezastrul era total. numai țigările stinse aminteau de ideea că acolo există viață animale fabuloase ne parcurgeau
www.breathingearth.net
sunt ore pe care nu le contorizează niciun ceas bestiar fără arme, public, sau fiare deschid mozilla ca pe-un mormânt al posibilităților saituri porno, vechi lexicoane, ppseuri în care lumea
dimineață cu claudiu
…de atunci n-am mai jucat fotbal cu bani mototoliți pe sub scările căminului c de la leu seară. fumul ca din tun ezita să se ridice promitea o cină de pomină la nea mitică deocamdată se
Singură matrioska
Soarele putred își arunca lumina lăptoasă în stropi leneși. Muzică surdă. Femeia care îi promisese că are să vădă lumea altfel decât în pps-uri plecase. Singură matrioska încerca să găsească
29 mai e în fiecare zi de 28 decembrie
“Pe 29 mai, fără puterea de a mai rezista, visă iar fereastra deschisă spre un câmp acoperit de ninsoare, unde Cayetano Delaura nu se afla și n-avea să se afle în veci. Þinea în poală un ciorchine
Vers reluat după surprinzătoarea mea reîntoarcere acasa, răstimp în care am cedat gândului de a petrece câteva zile la cârciumă
Niii, că nu dau turcii Am zbierat la mine turbat Când m-am împiedicat de covorașul de la intrarea în casă Covoraș curat Așezat cu grijă de nevastă-mea – Hainele dracu Parcă mi le-a lipit
Vers interupt de apariția insolită a gândului că aș putea să trec chiar acum pe la cârciumă
Aritmie sau poate doar proastă interpretare A medicului, a ta cititorule care Te retragi din mine ca pielea din mort Ah, Verbul, ah Versul și Ialdabaot. “Gurile rele”. Doamne ce mult îndrăgesc
pledoarie pentru orchestră și cor
au născocit ăștia puli din plastic din cauciuc sau din os copii online și fericire virtuală până când și gustul de țâță fragedă sau gât se poate cumpăra la plic fără ca nimeni să nu mai întrebe de
fantazia 4. trei poeți. doi. unu...
nu are colți în loc de ochi poartă două sticle de lapte din celea de un litru cu gurile mari în loc de țâțe o mână cu care dau salut în fiecare dimineață minți! trei coarne de gnu răsucite
sanguis conjungitur et lac
mi-a răspuns dracu de dimineață era terminat – juisase o noapte întreagă călărind o scroafă de om “da, marțiene, cunosc cârciuma cu nume de fata în care devreme-ai băut cu balaurul
imaginea lumii se derula ca un urlet de lup
m-a sunat dracu de dimineață era trist – curvă bătrână căreia nu i-a mai rămas decât masturbarea “marțian, îți sunt dator un cocoș ție, sau altuia, dracu să vă ia, filozofi sunteți cu
În dinții tăi, câine
În dinții tăi, câine, mi-am văzut chipul Scofâlcit, sfâșâiat de el însuși – Puțin mai în spate, luna Înnegrită pe sub pleoape, plânsă, mirosindă-a Lumină. În cerul gurii tale, câine,
poză cu proză
mi-am luat câinele. apoi țuica de boască pe care-am pus-o pândiș în ciurtar. n-am vrut ca să plec să-mi las calul să pască din ienibahar. mi-am luat scripca. și câteva lumânări pe care le-am stins
Au revenit câinii
Câinii. Au revenit câinii. Ah cât de mult m-ați lipsit de lătrătură Cât de mult urechile mele n-au mai simțit vorba. Poeziile pe care le scriu nu au a face cu poezia Sunt mâini care mă strâng de
Șușanele în trezvie
…am cerut smirnoff lucrasem ziua întreagă la un cal cu mâinile tale@poezie.țara sugătorilor de bomboane dracu știe ce-o mai însemna și asta e o zi cât sunetul unei armonice …bun smirnoff. am
ia(r)tă-mă
De câte ori pământul îngrășăt ca un înecat sau numai îngrețoșat de moarte nu mai știu ne-am confesat într-o seară dar era atât de târziu că numai lumânărarul mai ținea cont de câte mucuri avea de
Versuri pentru altădată
Despoezit și-ngălbenit de nunți Actor peltic al jocului nescris Cu ochiul hâd purtat în sutele de frunți Al celor ce m-au frânt. Port sub sutană-o cruce fără hristos pe ea Împleticit tot urc
Rătăciri printr-un altar
m-a babardit un sentiment de moarte când am cercat să-mi violez ființa iepurișag și pizde belearte m-au ispitit să-mi tălmăcesc conștiința în mii de vise galben-deșucheate că se făcea că
Cafard
Am scris într-una, am scris în două despre ziua de prisos a lumii când nici măcar spânzurații nu se clatină-n ștreang despre naștere și despre mamele care mor născând am scris arii funebre sau
degeaba
Ultima dată când am fost la cârciumă m-am despuiat de haine și de toate sărutările de curve ai locului ziceau: degeaba nu s-a despuiat de poezie și caracter răspicat, ca!-rac!-ter! degeaba își
mai mult se înălța și mai mult i s-agrava tristețea
l-am întâlnit pe hristos la săpânța „o, ce trist, ce înalt era christ” și-n ciuda celor știute de mine a vorbit într-una a vorbit în două și cu cât îndruga mai mult mai mult se înălța și mai
Balada unui om groaznic
sunt nesfârșite trupurile aceastei lame de cuțit mâna aceasta no frost nu cunoaște mângâiere o simt ca pe-o grefă ca pe-o cange ca pe-un flagrum dement și nu pot a mai crede că a scris poezie
Colac
M-aș îmbăta cu ochii tăi de coniac Cu perna ce păstrează avidă pizda ta În loc de pipe false păstăi eu aș fuma Și-am sparge melancolici semințe de dovleac. Cuvântu-mi nu-ți înmoaie mândria
La Osta-ro
uite după ce trecem marea cu vreo navă africană cu pluta sau înot nu contează (ba da tu nu știi să înoți chiar dacă m-ai născut într-o luntre pe dunăre) după ce trecem marea și ajungem la
Tratat de ontologie recuperat din lada de zestre a unei femei iubite
mi-a luat mâna și m-a arătat cu degetul – uite un om fără o mână, mi-a luat un picior și m-a lovit cu piciorul – uite un câine de lătrătură, [...] m-a luat în brațe și am luat-o în brațe –
astrolab defect și alte mecanisme
…se împlinesc ani buni de când sunt fugar am întâlnit haimanale de tot felul Banii pe care îi aveam îi așezam la băut și îi risipeam în desfrâu Din când în când mai cumpăram cărți Am săvârșit
fantazia 3
nu am nicio amintire toate sunt fantasme de curvă am născut doi copii am scris o poezie despre care nu vreau să vorbesc om de tinichea în căutare de spermanțet sau ricină. crustă a patimei
turnu măgurele
când m-am îndrăgostit am spus că inima m-a menstruat am iubit ceva vreme prin nevedere și necunoaștere până m-am retras în capilare mă îmbătam cu mirosul de cămașă proaspăt călcată cu vodcă
Așteptând
duplicitar ca orice sfânt infamul melc se retușă orizontal avea doi metri cu tot cu ochii în peisaj și fluieră melancolia din pietre grele de pavaj călcate-n ics de doi bețivi intrați se pare în
Rabdă-mă înaintea ta paharule cu vin
Rabdă-mă înaintea ta paharule cu vin așa cum avva pavel a răbdat tot postul cel mare împletind și despletind un coș stoluri de păsări din gură îmi pleacă și-mi vin moarte-napoi vânate sau
bolile oamenilor fericiți
nimeni nu îndrăznește să le descânte leac ar fi lapidat pe loc cele mai frumoase flori le găsim ofilite pe stâlpi în coroanele cu “regrete eterne” nu contează dacă ai casă mașină loc de veci sau
Lumea rouge. Pledoarie pentru purici, uscătură și oaia neagră
La început roșia pătată își închidea în sine boala Nimeni nu ar fi crezut că e ceva în neregulă – Bogații plantei, târfele de lux, ceasornicarii (de când cu anunțul că Timpul e pe sfârșite
