Versuri pentru altădată

găsit (legat de "altădată") decât un fel de limbaj de lemn (actor, nescris, cruce, nemoarte, ou... bla bla bla-uri), nici măcar răstălmăcit; nu știu dacă ți-am mai spus, dar cel mai aiurea scrii (oricine, dar mai ales tu) când te scremi; iar mai penal decât orice cod este acest "hristos" târât în susul și-n josul, de-a lungul și de-a latul fiecărui text (aproape)- fapt care trădează o acută lipsă de inspirație.

acestea fiind zise, sincer, ți-ai fi putut autoadresa textul (părerea mea este că asta ai și făcut, pentru că alte criterii de evaluare nu ai, dar "ipocrizismul" machiat - sau, vorba, ta, machit - academic precum o curvă spoită cu rimel te împiedică să(-ți) recunoști asta.

obsedanta apariție (“în susul și-n josul, de-a lungul și de-a latul fiecărui text”) a unui termen/concept/cuvânt/personaj nu înseamnă neapărat “o acută lipsă de inspirație”. Numai poate o platitudine aproape de șablon a unor comentarii belicoase, în cel mai bun caz, în cel mai rău, retardate.
PS Dacă citeai cu trebuie – macheat/machit – ai fi remarcat că textul e la pers I. Așadar, uită de subtitlu, “poți fi mai fericit”?

nu știu, hristoase (tu ar trebui să ai răspuns la această întrebare, nu? nu ale tale sunt... "fericirile"?); oricum, se adeverește (din nou) despre gura păcătosului că adevăr grăiește; conform afirmației tale, lumea se împarte în "retardați" și "belicoși"; mă întreb și eu, așa, ca prostul, tu, în postura asta de hristos fără cauză, unde te plasezi? măcar atunci când nu propovăduiești "ipocrizismul"...

Nu pot eu…
a ajunge la înaltele Dvs Scaune (poate Domnii?), dar cred că din postura de deținător de cuvânt pot a mă băga între belicoși. Nu de alta dar, nu știu de ce, îmi sună sexual. Războiul ca sex. Tu, treaba ta, importantă, desigur – aceea de a sfătui, expune “numai o părere”, iar cân’ vine vorba de a ți-o contrapune (cineva) iei foc. Să mă ierte înaltele Dvs Scaune, dar nu argumentezi deloc ceea ce spui în primul comentariu. Am vrut să te las în… îți zic eu cân’ om fi între patru ochi unde să te las, dar a argumenta că am limbaj de lemn dând exemple de cuvinte din poezie e, de fapt, a non-argumenta, dacă-mi permiteți, Stimate. Și mă rog, de ce “actor, nescris, cruce, nemoarte, ou... bla bla bla-uri” constituie limbaj de lemn???? Ești tu deținătorul formei și n-am știut eu????
PS. Îmi autoadresez textul. Mai lecturează Maiorescu, că l-ai uitat, sau poate nu l-ai citit vreodată.

"Și mă rog, de ce “actor, nescris, cruce, nemoarte, ou... bla bla bla-uri” constituie limbaj de lemn???? Ești tu deținătorul formei și n-am știut eu????PS. Îmi autoadresez textul. Mai lecturează Maiorescu, că l-ai uitat, sau poate nu l-ai citit vreodată."

prietene (al omului...), după cum am recunoscut de nenumărate ori, nu sunt "deținătorul formei" (probabil ai vrut să spui "formulei poetice", dar să zicem că am înțeles ce vrei să comunici, chiar dacă nu te prea ajută cuvintele); în schimb, mai ales în cazul de față, să zicem că sunt "deținătorul conținutului"; asta apropo de distincții de tip maiorescian; despre care, într-un fel, e bine că l-ai descoperit (măcar e mai puțin confuz de ce scrii în halul acesta); însă am să-ți spun de ce elementele enumerării de mai sus constituie limbaj de lemn abia după ce ai să ajungi cu lectura la zi; sper să se întâmple în această viață; pentru că într-adevăr sunt curios ce și cum o să (mi-o) contrapui; și cu ce...