Așteptând

ți se pare că sună mai bine fără ultimul \"cu\" în versul 2, iar la partea sîngeroasă, \"cu plină sânge de poet\", în loc de cum e, m-aș bucura. dacă nu, nu m-aș întrista peste măsură. mi-a plăcut cumplit, voi reveni.

Da, sună mai bine fără ultimul “cu” din v2, dar la partea “sângeroasă” nu prea am priceput sugestia. Dacă ești amabil poți reveni, dacă nu, nu (mă refer, bineînțeles, nu la o eventuală lipsă de amabilitate, ci la o eventuală revenire). Mersi pt sugestie,
Cu bine, M.A

asta e! și acesta ești! poetul care încetează a mai filozofa abuziv; deși unii ar putea crede contrariul, textul nu este rezultatul unui exercițiu de limbaj; se simte în fiecare vers năduful, oftica, boala pe; însă \"rasa\" te ridică deasupra lor; îți conferă o anume serenitate care păstrează din cel vechi doar setea (neostoită); nici nu ar putea fi altfel; spiritul acesta este încă îmbrăcat în om.

acum văd, prima mea sugestie era aiurea
ar fi trebuit \"cu ochii-n peisaj\"
\"pe-i-saj\" fiind acolo și nu \"pei-saj\"
(cine pronunță în 2 silabe, să-i dea Dumnezeu sănătate)
în rest, ce aveam de zis, a făcut-o ceva mai inspiratul meu ante/post vorbitor
cu diferența că, după modesta mea părere, ți-ar sta mai bine mort
așa cum gîndeam eu mai demult
într-un moment de vioaie letargie

\"poeții trebuie sã moarã tineri
mi-l imaginez acum pe Labiș râgâind
la o terasã
din fața Uniunii Turnãtorilor
...
gloria trebuie scoasã din cuptor pânã nu se arde
...
ar trebui împușcați în prima zi
în care stranutã amintiri
cãlcați de arhanghelii de serviciu
jupuiți de suflet și fãcuți caiete\"

acestea fiind zise, închei desigur cu formula de încheiere
uneori e bine rău că există saituri de poezie

îți răspund, filozofic sau nu, nu știu, judecă tu. M-a șocat (culmea!) titlul comentariului tău. A fost ca o lovitură de ciocan (în vechile table?). De aceea (cartea, bat-o vina!) mi-am recuperat din memorie (și nu numai) câteva chestii despre “viu”. Nu ți le spun ție, nici nu le spun pentru a epata, ci vreau doar să “destăinuiesc” durerea resimțită în urma recuperării de care vorbeam mai sus. Cicero, când vorbește de “viu”, de “însuflețit”, zice “quae spiritu in pulmones anima ducitur”. Dar nu cred că de acest sens vorbești tu aici. Așa că, sondând mai cu spor, am aflat că e vorba de “âme”, principiul vieții pe care îl regăsim în sintagma “exhaler son âme” (“animam exhalare”), “a muri”. Paradoxal, “animam agere” înseamnă “a fi în agonie”?! Dar, aproape insolit, Sallustius folosește sufletul, viul în sintagma “non interire animas” – “care n-a murit încă” (într-o traducere aproximativă).
Acuma mă poți judeca, fie că sunt poet sau filozof, cititor sau numai doxolog.
Cu bine, M.A

Revin după ce stau puțin să (mă) gândesc la cele spuse de tine. La un Cabernet. La Poezia.

…mi-ar sta mai bine mort. Nu știi cât tânjesc după clipele în care beam la o terasă, liniști(t) –ți; mă rog, cât poate fi “liniște” numită o stare în care câțiva prieteni își recitau poezii (+ Trakl, Esenin, Lorca, Maiakovski, Nichita, Dimov). Apoi venea seara: retorici nebune, jurăminte, grozăvii, ticăloșii – dar niciodată trădare, nu, trădarea ne-a fost ciumă, am ocolit-o ca pe dracu. Dimineața nu era reminiscență, nici simț moral, nici părere de rău. Rămânea numai starea. Acum…,
…există saituri de poezie.

de amar cu dulceața lui (ar zice soacră-mea); sau, raportându-ne la cele de mai sus, de Cabernet cu veritasul lui; răspunsul tău (A-ul) nu face altceva decât să demonstreze că am avut dreptate.

cât despre lamentările ulterioare, răspusul e simplu: te/ne-a pus dracu (probabil) să te/ne însori/însurăm, să faci/facem copii șcl? d-aia nu-i mai răspunzi Pictorului la telefon, îl invidiezi?

auzi, bă? hai sictir! saiturile de poezie n-ar exista dacă nu ar exista ăștia ca noi, ca ele...