mai mult se înălța și mai mult i s-agrava tristețea

referinta la neamt - nu stiu exact de ce, poate din cauza proximitatii cu simplitatea si umorul, poate pentru ca-i din alt regitru si in asta cade ca nuca-n zid, sau poate pentru ca, pur si simplu, nu imi da mie bine-n text - imi pare foarte buna poezia asta
si cred ca-i buna pentru ideea pe care incerci sa o strecori aici - nu stiu daca am prins-i exact, dar vad aici un christ in, doar, partea sa umana, neconventional

oricum imi place genu\' asta de discurs-exercitiu, detasat in aparenta dar plin de substanta
(chiar daca nu-i ce am vazut eu textu\', ceva profund tot zici tu p-acolo si asta-i un alt merit al poeziei, plurivalenta)

ei, cum ar fi să-l cauți pe Isus toată viața și să dai de el într-un cimitir? În cel mai neconvențional dintre cimitire, imaginea Mântuitorului e pe măsură.
cu cât te apropii, cu atât e mai înalt.

\"vorbea despre verbul \"a veni\" și se temea că lumea a înțeles greșit\" - e cheia de boltă a întregii metafore și unul dintre cele mai frumoase,prin stranietatea lui, versuri pe care le-am citit în ultima vreme.

vocea autorului se integrează, de asemenea, perfect printre celelalte epitafuri, poezia devine ea insăși un epitaf.
nu prea știi din ce dimensiune vine glasul și asta e puțin înfricoșător.

ps. de regândit \"urlă într-una\"

Adrian,
E un hrist comun, al omului de rând; n-aș spune neconvențional; e ca un prieten care-ți tot vorbește și de care câteodată te (mai) saturi și nu-l mai asculți, sau nu înțelegi ce vrea să spună. În ceea ce-l privește pe neamț, ai dreptate;
Alina,
Mulțam pentru apreciere. Ai dreptate “într-una” ăla nu-și are rostul. De aceea, va dispărea și cred că va lăsa locul vreunei metafore.
Cu bine, M.A

nu e de mirare ca era trist, printre zgardanele la pret redus. epitafurile, in schimb, fac toti sapantii. sa demitizam, asadar. avem pe cine.

aici am rezonat și este frumos.
aproape că îmi vine să cred că sunt citate de pe vreo cruce.
n-am fost la Săpânța, așa încât nu știu de cimitirul vesel.
dar amarul despărțirii (de cel de-al doilea pântec al iubirii) se simte în întreg textul și împletirea între laitmotiv și \"citate\" mi se pare salutară (până la un punct) pentru accentuarea acestei idei.

„o, ce trist, ce înalt era christ”.

cu drag către acest trist înălțat christ,
pt.