Auto-gref

dar poezia asta seamănă atât de bine cu propria mea copilărie că-i dau un mare DA, din toată inima plodului ce-am fost.
doar "a"-ul ăla din "să poți a purta" l-aș scoate...

ps.eram sigură că doar eu mâncam cojile de la bube.:))

Dacă vrei tu – poftim; am scos. Unele copilării au tendința, ciudată, de a se obiectiviza, crede-mă.
Ms pentru spuse.

scoate și "de moarte"; probabil că ideea oxidării și a ronțăirii de fier sunt suficiente; parcă te-ai teme că nu va fi înțeleasăa și (te) explicitezi.

Na ma! Sa nu zici ca asa si pe dincolo. As incerca sa explicitez "explicitarea", dar p'orma iar zici ca de unde stiu eu, ca am citit aseara Landsberg, ca mai stiu eu ce. Mai bine scot. Da nu uita ca "angoasa de moarte" sta la baza oricarei amintiri.

si mie aminte de copilaria mea
de s-ar putea trage doua concluzii - ori toate copilariile sint la fel [lucru putin probabil] ori martian a reusit sa surprinda, foarte bine, o determinanta a acesteia
ce apreciez eu, este ca aceast subiect, abordat de mai toti artistii, poate fi exprimat intr-o nota personala, sincera, induiosatoare, fara patetism
nu cred ca ai vrut sa impresionezi, cum se intimpla prea des, in astfel de situatii, nu cred ca ai vrut sa comunici/transmiti ceva in mod deosebit
pare un dialog cu tine insuti si are aerul ala de detasare, care, in anumite cazuri, transmite mai mult decit orice altceva

prastii, painea uda cu zahar, pistoalele cu catran, piticot, rulmentii, limoninele, cornetele, lapsa, presul, hehe.

AP, nu știu cât de bine am reușit să surprind cele expuse, dar cred într-o anume obiectivizare a copilăriei. Și, de asemenea, mai cred că doar spațiul se menține în anumite limite (ce frumos sună aceasta în limba română) intime, apropiinde, subiective.
CT, Desigur sunt multe de adăugat: cingo de la unul la altul, mai ales de la una la altul (prim semn al atracției, seducției, excitației - ar fi un nou subiect pt o alta scriere), porțile de fotbal din pietroaie, “bătăușul”, “țiganul”, stima față de “ăl mare” etc.
Ms pt semne.

prea îndepărtată copilăria mea (prima, desigur, ailaltă bate deja la ușă) ca poezica ta să-mi evoce multe chestii; dar fiindcă tot suntem pe tărîmul împărtășitului și al ireversibilei des-părtășanii, depun și eu aici modesta amintire a faptului că și eu consumam coji de bube, în special de pe genunchi, ușor sărate, gen arahide-n coajă, azi la pungă. în plus, clei de vișin (un soi de ciungă, se obține din trunchiul pomului, după vreo 2 săpt, prin crestare cu un ciob). în rest, nu prea mai știu, atîta doar, o luam regulat, tot pe coajă, de la mama. altfel, despre poem, maestre, numai de bine. stima.