fantazia 3

sau: câtă sinceritate, atâta fățărnicie; a spune Marian Vasile despre Marțian Alexandru că este: \"om de poveste\" este totuna cu a spune Gabriel Tudorie despre Pictoru\' că ar fi om de ispravă; iar cu aceasta am demonstrat, Lepurologule, cum se pot ucide doi iepuri dintr-o (...); evident, niciodată între ei.

Iară te iau gura, mintea, inima, undița, sau cu ce oi lucra tu, pe dinainte. “Poveste” nu poate însemna pentru tine decât basm, creație în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forțe supranaturale (Nostio!!!) , realitate înfloritoare în care triumfă Binele? Îți readuc aminte, dar tu desigUUUr știai, că “mythos”-ul este contrarul “logos”-ului, unde “logos” = abordare rațională, adevărată. E ciudat că pozând , pe rând, în moralist, apoi în imoralist, nu faci decât “chestii” morale, căci ceea ce îmi reproșezi este exact ceea ce reproșau cândva Socrate și Platon miturilor: moralitatea, adică lipsa ei! Dar trebuie reținut că “povestea” are un sens subiacent (“hyponoia”, sic!) (vezi Prodicos, Anaxagoras, Antistene). Dar numai că alde Platon și Aristotel (ciudat, ambii întemeietori de școli, deci dețineau reguli) nu sufereau “hyponoia”. (Aristotel
Nu văzuse ostropel.
“Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.” Urmuz)
PS Cred că deja nu mă mai suportă nimeni, dacă m-a suportat vreodată cineva!
PS2 Dacă beau un muscățel
Iți spun chiar din păstorel:
“Două lucruri mai alină
Al meu chin și a mea boală:
Damigeana când e plină
Și femeia când e goală.”

expunerea \"ta\" despre mit (mythos) așa cum apare ea la Francis E. Peters (\"Termenii filozofiei grecești\", pag. 174); n-am verificat, s-ar putea să apară și la Ghe. Vlăduțescu... (să te fi deformat așa devreme profesia? pentru că, apropo de undiță, după cum scris este că, \"decât să-i dai un pește, mai bine îl înveți să pescuiască\", tot astfel cred că, decât să le predai filozofie, mai bine îi înveți să gândească; ceea ce, poate vei înțelege cândva, nu înseamnă același lucru).

a, ostropelul? desigur, s-ar putea să fie singurul indiciu tipografic.

Țeapă! E de la Tonoiu. Apud. Cf. ibidem. Numai d-astea ne-au rămas. Și poezia. Da’ batem (bați/bat) câmpii.
PS. Aristot și Platon or fi fost și editori-aliști? Nu de alta, dar aveți stofă, pardon, au.

verifică, pt că bateți câmpii împreună (tu și sursa); deh, așa e când crezi despre compilație că este cu adevărat activitate academică...

…mai bine mă lipseam. Să-ți zic. Finit.

... mai bine mă lipseam. să-ți comentez. infinit.