Colac

Și-am sparge melancolici semințe de dovleac. - de ce noi? poate eu, adică tu

Cuvântu-mi nu-ți înmoaie mândria ta de drac / și \"ta\" și \"-ți\" 2 pronume nu merg

la fel ca \"frumusețea-ți\" și \"ți-o\"

mai e coniacul. eu îl zic în 2 silabe, văd că academic e în 3, în fine, ce știu academicienii

\"M-oi îmbăta o vreme cu ochii-ți de coniac
Sau perna ce păstrează avidă pizda ta,
Așa-i. În loc de pipă, fasole voi fuma
Și-oi sparge melancolic semințe de dovleac

Și dacă tot nu-ți \'moaie mândria a de drac
Cuvîntul meu din urmă, din buza ta de sus
Voi face o prescură, ca dîndu-mă iisus
Să mușc cu nepăsare cînd m-oi ușchi în frac,

Și-n fine, către ziuă, din sângele tău mac
Să trag pe nara stîngă, să pun Himerei șa,
Să treacă-acceleratul lăsând pe canapea
Singurătatea-mi strânsă în formă de colac\".


nu trage dom semaca - de fapt, mi-a plăcut :)

Ai dreptate în ceeea ce privește inflația de pronume; dar, asta e! eu știu (greșesc?) că româna permite formulări (e drept, puțin poetice) de genul “ție ți-am dat” sau “mie mi-a fost”.În engleză nu merg, e adevărat. Nu știu în germană, că în franceză sunt acceptate.
Variant ta e ok, dar e o altă poezie. Așa că pot să o comentez la rându-mi.
Glumesc.
Mai revin asupra sugestiilor tale.

să bei Brennivin într-un wc de gheață de pe Breidamerkurjokull



ai mai fuma cărbune (de mult nu mai fumezi)
și poate-ai bea Black Death ca vechii islandezi
[te-au stors – așa-i? – ochii aceia negri]
de-ai început de la dovleac să delirezi


aici merge o strofă – așa – de umplutură
când n-ai nimic de spus bagi un iisus în tură
[dă-i dracu de sutași (nu mai preferi cinzeaca?)]
frac vrei? curgea-ți-ar pe șiră numai zgură!


și atârnând vulcanic de gheață-n veșnicie
o clipă să visezi că ai abagerie
[la care se îmbracă doar târfe și artiști]
a! nu uita să pui alături de colac hârtie

Apreciez prima¬-ți strofă cu seseizarea că ultimul vers e foarte tras de păr. Ai fi putut să-l mai așchiezi. Altfel e tare… bun vinul cu bănat.
Strofa-ți a doua e prea epigramistică, zău. Păcat de subtilitatea primeia. Iar dacă faci rabat atenționându-mă astfel că strofa mea a doua e “umplutură” – te înșeli, ca de altfel de aproape fiecare dată. Dar las adevărul de partea chestionarelor psihologice.
Strofa a treia, de asemenea, strong, se faultează în versul final. Apreciez totuși joyceianismul tău.
Ps. Abelard a avut un testicul sau niciunul? A/F

n-a avut(.) doi

eu, de la textul meu de mai sus care este mai jos decât textul tău de mai sus, nu am/avut nici o pretenție; cu toate acestea și-a atins scopul (pe care nu l-am avut); anume: dacă ai privi la fel de analitic textul tău de mai sus care este deasupra textului meu de mai jos, în mod categoric amândoi am avea un text mai bun; de ce spun că nu e sigur: așa mi-a spus Abelard (dar pe un ton cam de soprană...).

Dar de ce ești sigur că textul meu de mai sus este scris pentru vreo anume pretențiune, internă sau externă? Când mi-am manifestat pretențiunea asupra textului tău de mai sus care este mai jos decât textul lui Radu care este și el mai jos față de textul meu de mai sus :)) am manifestat-o crezând în ceea ce mi-ai spus: că nu scrii un comm. pentru cel care a scris textul de mai sus care șamd, ci îl scrii pentru tine, înmunti-te-ar , era să zic ciocli, cine vrei tu.

Lăscărică,
Sincer nu pricep propozițiunea compusă din primele trei versuri ale s1. În rest e ok varianta ta, poate chiar mai ok. Dar cum stă bine unui oarecare semaca (îți) atrag atenția că “mușc” nu prea merge cu “ușchi” în același vers. Mi se împleticește mintea. De asemenea, a început (după sugestia-ți) să-mi rezoneze mai bine:
“Și-n fine, către ziuă, din sângele tău mac
Să trag pe nara stîngă, să pun Himerei șa,
Să treacă-acceleratul lăsând pe” cercevea
Virginitatea-ți dulce pierdută în hamac.
în loc de
“Și-n fine, către ziuă, din sângele tău mac
Să trag pe nara stîngă, să pun Himerei șa,
Să treacă-acceleratul lăsând pe canapea
Singurătatea-mi strânsă în formă de colac.”

Un fleac.

primele (mele) 3 versuri evocă (mă rog, încearcă să) starea aia de confuzie-revoltă-beție-regret-extaz-nostalgie-mahmureală-penitență-beție și retur, de după plecarea domnișoarei. unde, și de ce, zău, nu știu, nu e poemul meu...

în ce privește varianta \"Virginitatea-ți dulce pierdută în hamac\", o cam dai în suprarealism. eu unul aș lăsa-o într-un onirism tehno precum

mai jos:

și să mă spînzur dreaq, lăsînd în urma mea,
jpeg-ul tău cu buca printată pe colac.

(înșelîndu-se ca de obicei, un bun amic i-ar spune naturalism manelistic)

p.s. mai am variante (cu balzac, aurolac, crac și haidamac), dar nu vreau să-ți tulbur definitiv fiorul liric, așa că mă abțin...

doar dacă insiști :)

Uite, dom\'le, că se lucrează și pe caniculă !
Atenție la inundații; altfel spus,
puneți apă în vin, dar cu măsură !

maniera de abordare de mai sus este (musai) cauzată de atitudinea de permanenta atitudine de „harțabală” (re)simțită de unii în preajma fatidicei cifre de 40/50 (tărie/temperatură/vârstă); și asta numai din cauză că: „un trei-benți, un pul-secret nu mai joacă decât alunarii și e păcat: erau jocuri drăguțe. Se agăță să vie și el. Îl lămurii că nu de Academia de biliard era vorba(…). […]. Se zvonea (…) că te-ai apucat să scrii un roman de moravuri bucureștene și m-am ținut să nu pufnesc în râs. (…) Chinezești poate, că în chestia asta ești chinez.”

dacă, totuși, nu te poți abține și o dai la 4-4 rime cu vreun specialist în linkuri, uite ce-ai putea pierde:

afrodiziac, aplaudac, babac, bageac, baibarac, bairac, baltac, barac, basamac, batac, băltac, bărdac, berbeleac, bivuac, bobârnac, boleac, borac, brac, brebeneac, bricabrac, buiac, buimac, bulumac, bungeac, burac, burdac, cac, calembac, calpac, capac, caraculac,
cârâianac, cârcăiac, ceacpac, ceanac, chilfac, ciobârlac, ciobârnac, ciocorofleac, ciorbalac, ciorciofleac, ciupalac, ciutac…

BÃ CE LENE M-A LUAT (de copiat); dai o bere și-ți dau link-ul, că nu umblu ca alții cu 4 vopsite.

Gorică Pirgu, Pașadia, Pantazi și alte cimăfăi (pot să zic?) nu au a face, și știi prea bine, cu linkul de care vorbește Strălucirea Ta. Da’ în loc de tăcere tot e mai bine așa. Cum spune un clasic, “la dracu, să bem”, uitarea tot vine. M-a zgândărat un pic titlul; dar știu că mergi pe balcanism: Mateiu-Goran-manele.
AS-ule, onorat de re-pe-trecere. PS: nu mai știu acum unde exact, dar avea Villon un vers genial cu cei care pun apă în vin. Promit că revin cu el. Sau poate mă ajută cineva. Era cu crâșmarul care îndoiește vinul, etc .

normal că n-are (sau nări); băteam șaua să priceapă interlocureții (\"întrebuințam și eu tot soiuri de tertipuri, unele cusute cu ață albă, ca să capăt păsuiri\")

Era vorba despre “Balada sugubeață despre crâșmari” – trad Vulpescu/ “Balada veselă despre crâșmari” – trad Chirica. Nu o redau aici, m-ar off-ta, pardon, -topica distinșii colegi care veghează la acuratețea textelor, argumentelor și toate cele.
Cu bine.