marian vasile

Las’ să vezi că odată și odată se va sfârși orbecăiala
Anul acesta cred (e ciudat să înceapă anul cu tine)

Mi-a plăcut aia cu prăpăstiile
Unde crezi că mi-a sărit gândurile?
La văgăuni – fiecare cu abisurile sale
Ți-am zis că, retrospectiv, cred că ești un poet bun?
Ia uite! Asta cu “poet bun” mi-a scăpat

Adu-ți aminte care e scopul: într-o seară
NuMai Stiu Cine i-a zis lui vitalia “MARE pictor”
Iar noi am simțit că a venit ceasul nostru.

Țeapă! E de la Tonoiu. Apud. Cf. ibidem. Numai d-astea ne-au rămas. Și poezia. Da’ batem (bați/bat) câmpii.
PS. Aristot și Platon or fi fost și editori-aliști? Nu de alta, dar aveți stofă, pardon, au.

Ți-am mai zis cândva: aduci aminte de Borges. Are și “suditu’” una tare cu cuțitul. Toat așa un amestec tentant, fatal, irezistibil de putere, fascinație, inovație, singurătate, putință, potență, lumină, strălucire.
PS, nu văd rostul (pt că nu se prea “pliază”) lui “îl îmbrac kinki metro tredy”.

Iepuraș, iepuraș
Ți-aș rima coada cu marș
Sexual, sexual
Fi-mi păcat sacerdotal.

Te-aș beli peste imaș
Iepuraș, iepuraș
Dă-mi o țâță, dă-mi un glas
Contrabas, contrabas.

Cam atât, cam atât
Sângerează-mi vin în gât
Iepuraș, iepuraș
Țop pe capră la oraș.

Fi-mi păcat sacerdotal
Sexual, sexual
Ți-aș rima coada cu marș
Iepuraș, iepuraș…

Bătrâne Trăgător, VM, AP, mulțam pt păreri. Și pt “analize”. Țin să-i răspund lui Abel care bate câmpii cu grația unui ciocănar (apud Nietzsche, că tot se dă el filozof, de dugheană, într-adevăr, că mi-l băgă pe Heidegger la existențialiști. Alexandru Dragomir, care l-a cunoscut îndeaproape pe Heidegger, mărturisea cât de mult îi detestă pe cei care, neînțelegând nimic din opera lui, îl încadrează în acest “curent” de gândire). Mă rog.
Comentariul tău, Abel, suita aceasta de mirări lasă impresia că ești un spirit care acoperă vaste domenii umaniste. Numai că, după cum am arătat și mai sus, ești veșnic pe lângă (ca gagica aia pe care a ucis-o Raskolnikov care era “veșnic însărcinată”). Îl las pe Moromete să-ți zică:
“-Ce-ai bă, de ce mă scoli?
-Hai că avem treabă…
-Ti-am spus c-a venit magaoaia…
-Hai bă, tu n-auzi, hai odată!
-Stai bă, tu n-auzi ce zice ăsta cu magaoaia…”

Nu vad de ce TREBUIE sa existe o corespondenta intre vers si realitate. De ce naiba mai exista versuri gen: "frunza verde de albastru"? Gen: "ma doare un cal"? De ce?
Nebun e cel care admite ca "un cal alb este un cal", nu cel care admite ca, niciodata, un cal alb nu va fi cal!
Cele nebune!

...ca a vorbi despre iubirea unui iepuree ca și cum ai asculta declarațiile de dragoste ale unui radio. In ceea ce privește “eșecul” din s3, aduc mai multe motive pentru care mă miră acest fapt. Primul e că eu consideram ca “eșec” s1 și s2; în acest registru e posibil ca toată poezia să fie un eșec. Al doilea e legat strict de mărturia unui confrate care plecând cu mașina a avut impresia că decolează. Noroc că nu există pe margine balize, ci numai trandafiri. In al treilea rând “mecanicizarea” zborului e mai curând o desacralizare a temerarității care, din păcate, s-a petrecut de mult.
PS Bineînțeles că poate apărea Acela din neștiute vizuini (găuri) care poate încerca o exegeză a iluminării prin ardere. Apropos, dacă se aprinde, cândva, din greșeală, dorind să-și aprindă mai degrabă tutunul??

...scos. Altceva?

…se deschid cel puțin câteva perspective de interpretare. Antinomia “diurn-nocturn” este o cheie, din multiplele existente la brelocul hermeneutului estet.

“Dĭurnus” este, desigur, din “dīus”; acesta din urmă trimite la “divin”, “frumos”, “asemănător lui dumnezeu”. Aici aporia hermeneutică este apocaliptică. Un text de o asemenea anvergură lovește, mai degrabă decât să apropie (cum mulți au văzut în Ana simbol al Fecioarei), catastrofal, în ideea unui dumnezeu bun, creator. Legenda Meșterului este, mai degrabă una gnostică, putând, cu ușurință, a fi socotită eretică de înalții prelați. Este un Demiurg retard, analfabet, incapabil, handicapat (vezi pt aceasta cioranienele “Demiurgul cel rău” și “Antropologia filosofică” ).

“Nocturnus” în limba latină este “cel care agită tenebrele”. Inutil să mai trimitem la Negru-Vodă. Așa cum spunea antevorbitorul meu, citându-l pe divinul Platon, “zeii nu pot fi mituiți”. Prin urmare, “haosul-orânduit” de Nocturnus nu poate fi restabilit decât prin crimă : de unde sacrificiu, jertfă șamd ? Trebuie să omor pentru a da satisfacție celui care agită tenebrele! In interpretare psihanalitică acest omor este ABSOLUT echivalent cu o masturbare. Dar acesta este un subiect pe care îl putem analiza folosind o altă cheie hermetică (apropo, poate dă Pictoru o… mână de ajutor, că tot e expert în cripograme!

…marțian se întreabă când vor fi zidite capre, boi și alte lighioane. Si de unde atâta subtilitate, dom’le? De când urmăriți sporturi porcești, nu ați remarcat nici acum că ele sunt practicate de domni?
PS Nu știam ca ești atât de... criptic (vezi anagrama). Uite și altele asemenea din care să te inspiri: guși (pl), gius (suc), ugis (var.)

(nu) aștept ordonanțele Dvs. Lunga ta “chibzuință” pare a fi roditoare. E mai bine așa: să nu zici/pro(im)-pui/ spui/des-cifrezi/ re-faci/ faci/ (pitpalaci – asta n-ar nicio legătură, mi-a venit numai așa intr-o doară…). Prin urmare – rămân fără ordonanțe.

"S-a..."
Numai ca utopiile nu ajung niciodata la acest "...s-a"
De aceea poate inca mai cred ca rostul poeziei nu este in scriitura cat mai ales in stare si, de ce nu, in "imaginerie"

'celea ce-au fost revin "innobilate" ca amintirea primei ninsori.
iarna aceasta a uitat sa mai plece.
poa' sa faca si-o mie de grade.
trei votci.
o sa scriu un raspuns can' oi avea un gram de dispozitie
"voci" = "votci"

DACA "s-au așezat pe (t)ine un bărbat și o femeie" si nu stiai "care stătea deasupra și care îmi înfigea genunchii
în trup", atunci de unde stii ca erau un barbat si o femeie si nu doua femei sau doi barbati? : ))
Pacat de aceste derapaje (+cel semnalat de AP) ca inceputul promitea.

Trei chestiuni (la prima ceteală):
1. Aș scoate “foamei” din s1 – altfel strofa superbă
2. Aș scoate “grei” din v1 s2 (m-a învățat și pe mine cineva); nu cred a fi bocanci “ușuratici”, mai ales că sunt “de sudor”
3. În “treceau minute treceau ore/ minute albastre ore verzi” nu văd rostul lui ”…minute treceau ore” – aș fi zis: “treceau minute albastre ore verzi”; mă rog, o fi o “diferențiere” pe care n-am sesizat-o între albăstreala minutelor și minutele propriu-zise.
Altfel, înclin capul (numai ușor). Place ochiului marțian.
PS Ultima strofă e cam așa… nichiteeană.
PS (2) Dacă aș fi editor (m-au ferit Dumnezeu și lipsa putinței) aș recomanda-o.

AP, nu știu cât de bine am reușit să surprind cele expuse, dar cred într-o anume obiectivizare a copilăriei. Și, de asemenea, mai cred că doar spațiul se menține în anumite limite (ce frumos sună aceasta în limba română) intime, apropiinde, subiective.
CT, Desigur sunt multe de adăugat: cingo de la unul la altul, mai ales de la una la altul (prim semn al atracției, seducției, excitației - ar fi un nou subiect pt o alta scriere), porțile de fotbal din pietroaie, “bătăușul”, “țiganul”, stima față de “ăl mare” etc.
Ms pt semne.

Na ma! Sa nu zici ca asa si pe dincolo. As incerca sa explicitez "explicitarea", dar p'orma iar zici ca de unde stiu eu, ca am citit aseara Landsberg, ca mai stiu eu ce. Mai bine scot. Da nu uita ca "angoasa de moarte" sta la baza oricarei amintiri.

Dacă vrei tu – poftim; am scos. Unele copilării au tendința, ciudată, de a se obiectiviza, crede-mă.
Ms pentru spuse.

E, într-adevăr, plină medievalitatea de simbolistica laptelui amestecat cu sânge. Da, la chestia că mireasa are nevoie de un “loc”, de o zonă a ei (desigur, hermetică), chiar nu m-am gândit. Deci: mulțam.
Cu bine, Marțian

...e un discurs inchegat in Stare. Nu pot sa nu ma abtin sa salut inca odata:
"împreună suntem mai plini decât o cârciumă
permitem oricărei străine guri să ne cinstească
fără teamă de muțenie
pentru că aceste cuvinte le-am găsit pe jos
și nu ne-a fost silă să le ridicăm și să le ducem la gură
să suflăm peste ele ca-n frunză".
Am numai cuvinte de lauda, dar nu ti le spun p'astea.
Cateva cuie: 1. nu sunt de acord cu "acesta" din s1; cred ca se poate extinde la Tot;
2. cred ca nu este locul (in aceasta poezie) de inovatii stilistice si "grafologice". Vizez "ce? vrei"
3. sincer nu particip la acel din "curioși" din s.6