propria jucărie

Las’ să vezi că odată și odată se va sfârși orbecăiala
Anul acesta cred (e ciudat să înceapă anul cu tine)

Mi-a plăcut aia cu prăpăstiile
Unde crezi că mi-a sărit gândurile?
La văgăuni – fiecare cu abisurile sale
Ți-am zis că, retrospectiv, cred că ești un poet bun?
Ia uite! Asta cu “poet bun” mi-a scăpat

Adu-ți aminte care e scopul: într-o seară
NuMai Stiu Cine i-a zis lui vitalia “MARE pictor”
Iar noi am simțit că a venit ceasul nostru.

\"ce trebuie tu să știi este că ăsta-i ceasul tău cel mare; dacă-l scapi, nu numai că nu vei reuși ce ți-ai propus, dar vei fi privit toată viața ca cel din urmă dintre oameni.\" (M. Preda, \"Intrusul\", nu mai ține minte pagina)

am uitat să-ți spun: cunosc numele lui NuMaiȘtiuCine; fiecare poet este MarePoet; dacă este Poet.

Uite cum cred că stă treaba cu Poet , iar nu poet: e de vină numai (ne)stăpânirea limbii – temele și motivele sunt puse. Cel ce-și asumă relația independentă dintre limbaj-limbaj poetic-creator are toate șansele să se uite la ceas când trebuie. Mă rog, făcusem referire la începutul nunții din cana, care mi se pare una dintre cele mai mari poezii ale lumii (dialogul iisus- fecioara maria). Revenind la cele de mai sus, citez (și eu): “Pre cuvântul cel împreună fără de început cu tatăl și cu Spiritul, se-l lăudăm că bine a voit a se sui cu trupul pe cruce, și moarte a răbda, și a scula pre cei morți întru mărită învierea sa” (nu mai știu ce rugăciune, care seamănă mai mult a crez poetic).

\"a scula pre cei morți întru mărită învierea sa\"; adică nu a lor, a Sa; morții cu morții, viii cu viii; cred că de asta ți se pare un crez poetic; ceea ce îți scapă, este că ți se propune o sinteză existențială (de aceea maeștii mei sunt \"sinteziștii\").

...mi se pare rezonabil ca marirea sa fie a celui ce invie, nu a inviatului. ultimul sa zica mersi. e ca si cu scriitor-cititor. Scriitor-Cititor. e greu sa fii cititor, e greu sa fii inviat. despre Creator-Scriitor-Cel ce invie nu pot vorbi. nu-s niciuna dintre ipostaze (cf \"pipa\").

\"Aleluia, frate! Și dă muștarul mai departe.\"

mi se pare un soi de hansel si gretel, un soi de monolog al lor; asta nu inseamna ca si este.
imi place mult textul, desi pare putin greoi, o evocare dupa ceva grav.un copil grav care vorbeste despre realitate, despre lume.
parca as fi simtit nevoia sa se vorbeasca mai mult despre parinti, sa se puna altfel accentul acolo.
e un text reusit care ma plaseaza cumva intre sturgeon si aitmatov.

aimatov.

literar, posibil să ai dreptate Sophie; ca să îți dau pe deplin dreptate, va trebui să citesc despre copilăriile lor; ceea ce nu știu când și dacă se va întâmpla; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

e un poem cu multe stângacii de stil,cuvintele cu majuscule scad valoarea poemului,subiectul este ambitios,dificil si prea didactic,fortat,greoi
multe clisee deasemenea care suna în gol(finalul ar fi unul dintre exemple)

de acord cu dv; dacă vreți să îmi fiți de folos, numiți-le și căutați-le corespondențe (pariu că nu găsți?).

scriu cu majuscule numai acele cuvinte care fac parte din vocabularul meu estetic (de exemplu, scriu dumnezeu fără majusuculă).

faceți ce v-am rugat sau lăsați-o baltă, deja mă plictisiți; aerele acestea de superioritate analitică poate că vă prind, dar asta din cauză că sunt răsuflate.

probabil ca se refera la muntele copiilor, litere, eu.
si eu la fel le-as fi scris pt ca pot determina sau in universul nostru pot determina anumite categorii si au anumite semnificatii.
cred ca se poate isca o discutie lunga pe asa ceva si nu cred ca are rost.
in context si pe vocea asta de narator-subiect-personaj se incadreaza bine.

eu nu am nimic cu dvs.
nu vreau sa ma desfasor într-o analiza prea prelungita ,v-ar enerva si mai tare
eu am analizat acest poem si mentin ca majusculele sunt demodate,chiar mai \"demodate\" decât mine
eu nu v-am jignit,am fost bineintentionata
uneori scrieti bine ,deci era cazul sa va deschid ochii pe acest poem stângaci,scris la pripeala

domnă Angela: haideți să nu ne mai ascundem după false politețuri (nu are rost să aduc în discuție \"conjunctura\" - sunt mai mult sau mai puțin poet, dar nu naiv), ați revenit cu un comentariu în care nu spuneți nimic; nu doriți să mă supărați? m-ați impresionat, după cum vedeți, sunt deja iritat, deci nu riscați nimic; vă rog, vă implor, nu vă faceți de râs că nu sunteți în stare să vă susțineți propriile afirmații; faceți ce v-am rugat.

Sophie: am înțeles la ce se referă doamna de mai sus (doamna \"majuscule inutile\"); deși nu explic textele (mai ales pentru cine nu merită), în cazul tău îmi permit (cu plăcere) o excepție: de exemplu, Muntele Copiilor; acest munte, în realitate, se numește Vf. Crucii (nu intru în amănunte); este un munte pe care toți copiii unei case de copii plasate la poalele lui (la noi în țară, desigur) la urcat cel puțin o dată; la fel și celeleate, semnifică ceva, dar cine citește o poezie ca și cum ar citi un ziar nu le poate atribui valori corespounzătoare; în plus, el amintește de alți munți, din Biblie, din literatură...; de acord, e un mediu virtual, nu se pot face corelații în mod real, dar nici așa, să te repezei ca Ieremia (cu majuscule cu tot) cu oiștea-n gard.

ar fi prea multe de spus
deja remarca mea privind majusculele nu vi se pare de nici un folos,deci nu am chef sa ma obosesc degeaba si nu sunt aici sa dau lectii de poezie unui \"editor\"
v-am sugeart din decenta unele lucruri dar vad ca tineti la mai mult
eu ma opresc aici caci sunt indulgenta si nu e cazul sa va explic ceea ce sare în ochi
comentatorii sunt liberi sa aleaga ceea ce au de spus
ceilalti comentatori au si ei multe de spus si poate sunt mai înzestrati ca mine
deci nu aveti de ce sa fiti trist ,voua avez un large choix
dar daca nu ati înteles aluzia cu majusculele este îngrijorator...

am înțeles: mulțumesc (păcat că nu puteți mai mult).

Pentru început de an un text reușit și chiar motivat, nu tot ce ne dorim am putea să avem, noroc că există condei.Felicitări!

mult sentiment emite poemul si caldut, se simte, cu toate ca energia e folosita pentru constructia ideilor, punti, punti, pe muntele copiilor.
am facut un popas la:\"când trebuie să aștepți prin întuneric ca cerberul să sforăie\"
deoarece aici am descoperit o subterana pe care nu o mai vazusem. zice asa: cand cerberul adoarme pentru ca eu devin el, peste el, intelegand ce este mai bine ca el, atunci cerberul eu treaz spun fugiti repede.

nu mai vreau sa atasez cuvinte greoaie la suprafata, doar o sa simt, multumesc.

mulțumesc, Valeriu, mulțumesc, Claudia, pentru lectură și pentru semnul despre.

Un Pământ “locuit de copii fără jucării” nu poate fi decât jalnic. Cu toate acestea, copiii fără jucării știu să se joace, urzind lumea poveștilor lor, așa încât să-și facă viața bună de trăit (asta, în percepția lor - dacă o mai au și pe aceasta). În Muntele Copiilor aceștia simt“ cu adevărat ce este Dorul … și apoi” fug “cu disperarea unui șchiop care vrea să trăiască”. Doar frica le amintește că sunt oameni și este adevărat că ei sunt singurii care nu ar părăsi vreodată vreun copil. Înduioșător aici!
Copilăria este inocentă, fiecare copil se consideră cel mai important. Într-un final el devine matur, sau cel puțin așa ar trebui din moment ce ajungând “La Prăpăstii” nu ia atitudine (nepăsarea îl coboară sub demnitatea umană!).
Nu-ți rămâne decât alternativa de a te juca cu \"propria jucărie\": “cu nuiaua-n noroi Litere:
jocul de-a aminti oamenilor că altceva în afară de mizerii există”.
Atunci când morții nu te mai caută, este deja mult prea târziu!

Poemul acesta este un strigăt pentru trezirea la realitate: să facem ceva, acum, pentru copiii fără jucării!

Profit de această cale de acces pentru a-ți ura:
La mulți ani, Vasile!

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc, Ottilia, pentru lectură și semnul despre; și Un An Bun.