Încă o zi din viața acoperită cu lut

imaginea care se contureaza, neasteptat, la final
din pacate poezia sufera la nivel stilistic
constructii ca "misunau insecte pe ea" nu sint dintre cele mai inspirare
iar copiii sint din alta poezie, chiar nu vad ce cauta aici - i-ai amintit, i-ai abandonat si-ai dus poezia in alta directie
cred ca merita sa o revezi

am modificat acolo, sper să fie mai bine așa. da, nu suna prea bine acel mișunau. În ceea ce privește copiii, cred că se revine la final, dacă vrei să înțelegi astfel.

DACA "s-au așezat pe (t)ine un bărbat și o femeie" si nu stiai "care stătea deasupra și care îmi înfigea genunchii
în trup", atunci de unde stii ca erau un barbat si o femeie si nu doua femei sau doi barbati? : ))
Pacat de aceste derapaje (+cel semnalat de AP) ca inceputul promitea.

sau despre oralitatea... privirii; sau despre mediana... genunchilor la pitecantropus erectus; dacă în câteva ocazii, nu multe, LIM a dovedit că reușește să dea știrismului o expresivitate specifică lirismului, din păcate, aici, pare că din elemente stilistice calitative compune un întreg lipsit de astfel de valențe; e atât de paradoxal, încât te miri de ce nu reușește.

n-are rost să recurgem (precum versatul Marțian) la filozofia pozițiilor sexuale, să analizăm dacă erau doi misionari hotărâți a converti niscaiva greieri sau activul scosese capra pasivă la păscut printre brazde cu ochi (între noi fie vorba, cine nu deosebește un genunchi de femeie de unul de bărbat cu greu deosebește un misionar de-o capră); ce mi se pare la fel de ciudat este că al treilea "făcea o dragoste" de-o mânca din ochi (mai jos de ochi fiind pământul, după cum descrie autorul, într-o cosmogonie a impotenței fără cusur); de asemenea, că soarele răsare printre cei doi e o imagine ok, de un optimism antropologic cert; altceva mă intrigă: de ce are îngropatul creștetul (pe care cei doi s-au așezat) astfel (pardon... "moale")?

M.V., văd că o iei logic. Explicația e în ultimul vers.
V.M., eu zic că are și logică, iar valențele se ascund pe acolo. Păcat că au comentat alții înainte :)

Vă mulțumesc de trecere și bunele intenții.

idee originala, poemul curge, lasand loc de interpretari
mie imi pare ca facand parte dintr-o serie pe aceeasi tema
(Încă o zi din viața acoperită cu lut )
mai astept, cu prietenie Diana

pe atît de binevenit semnul acesta. Îmi pare bine că ne regăsim pe agonia :)

am citit poemul pe alt site literar. si dupa ce am ajuns la final, recunosc, am zis:nichita? extraordinara imbinare a imaginilor. ma bucur ca am trecut pe acolo.
rara

mulțumesc de trecere și apreciere.