Cuțitul

Ți-am mai zis cândva: aduci aminte de Borges. Are și “suditu’” una tare cu cuțitul. Toat așa un amestec tentant, fatal, irezistibil de putere, fascinație, inovație, singurătate, putință, potență, lumină, strălucire.
PS, nu văd rostul (pt că nu se prea “pliază”) lui “îl îmbrac kinki metro tredy”.

"s-a terminat cu puturoasa defensivă
cu poetica stoarsa emoție"

Aici ai nimerit-o. Sau cum poți face din cuțit bici...

marian, am vrut sa-l "implint" in timpul nostru, recunosc, am vrut sa impresionez acolo
despre borges, ce sa zic, m-a influentat destul, credeam ca am reusit sa elimin tot ce inainte incercam sa asimilez

liviu, eu cred ca am ratat, sau, daca vrei, am exprimat o speranta nu o posibilitate
de "alea" nu vom scapa niciodata
din pacate sau din fericire, cutitul poate sa ramina cutit - oricum, tot este, prea mult, la moda sintagma

amandurora, mersi

Ce mă atrage la textul ăsta e faptul că, după ce primul nivel expresiv cade, valoarea lui (a textului) de adevăr este una probată. Și posibilă. Ultima unitate, care, după a mea părere, e motorul creativ,(aș spune că textul e scris de la coadă spre cap) e foarte puternică, aparent spontană și categorică. Dezâmblânzirea lumii. Prin cuvânt și cuțit. Prin cuvânt. Prin cuțit.

Nu mă pot abține să nu rescriu un pasaj din Borges: “Intr-un sertar se află un pumnal… Toți cei care-l văd simt nevoia să se joace, câteva clipe, cu el; e ca și cum de multă vreme l-ar fi căutat; mâna se grăbește să strângă mânerul care o așteaptă; lama ascultătoare și puternică are un joc precis în teacă.
Dar pumnalul dorește altceva
El este mai mult dec ât o structură făcută din metale; oamenii l-au gândit și l-au creat cu un scop foarte deslușit; este, într-un fel, etern, pumnalul care aseară a ucis un om în Tacuarembó și pumnalele care l-au străpuns pe Cezar. Vrea să ucidă, vrea să reverse năpraznic sânge.
Într-un sertar al mesei de scris, printre hârtii și scrisori, interminabil visează pumnalul simplul său vis de tigru, iar mâna tresare atunci când îl atinge, iar metalul tresare și el, metalul care, în fiecare atingere, presimte omorul pentru care a fost făurit” (trad C Hăulică).

recunosc, prima oară "cuțit solid, cu lamă lungă, subțire" mi-a dus gîndul la un simbol viril, mai ales că mai erau "creioane și alte pixuri" pe-acolo, mai în off, da erau, și strofa 2 curgea cam tot așa. dar, cu toate că interpretarea finalului în cheia asta vitalistă părea să-mi dea ceva dreptate, după ce v-am citit am abandonat ideea, și m-am întors pe urmele lui MV, la Borges, la metal și presimțirea omorului, și da, subscriu, e foarte bine scrisă, n-am găsit niciun lest, nimic de strunjit, cel puțin eu n-am găsit. aprecieri, adrian, și scuze pt. gîndul păcătos.

vasile, este, sper, oricum tu ai sesizat-o, o constanta a textului - "aroganta" de-a face totul singur; evident, vorbeam la modul general despre un anumit tip de personaj, lucid, pragmatic, idealist, in conditiile in care renuntarea la o anumita maniera de-a poetiza reprezinta atit un act de curaj cit si unul de "explorare"
din punctul meu de vedere, poezia [cu citeva exceptii] este sufocata in chiar esenta ei, este sufocata si inrobita - ca tot sintem la "capitolul" borges, istoria literaturii nu-i deloc istoria citorva metafore; sau n-ar trebui sa fie; asta ar trebui sa ne lipim pe frunte;

adrian, ai dreptate, este o poezie care acumuleaza pe parcurs; logic, as spune eu, este o poezie care trebuia sa ajunga-n recycle bin dupa a doua strofa - moment in care m-am intrebat ce vreau cu ea, moment in care habar nu aveam ce sa fac cu ea
de ce n-am aruncat-o, totusi, este evident - pentru strofa a doua, si pentru sfirsitul despre care spui tu ca are forta

marian reloaded, frumoasa poezie, mersi ca mi-ai reamintit-o
motivul cutitului este unul important la borges - poate si datorita mediului din tinerete, ma refer la celebrii "gauchos" desigur
poate si datorita celebrei prietenii cu autentici "cutitari"
sau cu "taxista"
nu risc o analiza comparata, nu-s chiar atit de arogant
desi am fost tentant; atit de analiza cit si de aroganta

radu, cred ca am mai spus asta aici, atunci cind un autor lucreaza cu astfel de simboluri [ma refer la cele complexe, vaste] este exclusiv vina lui daca este ambiguu, daca textul sau poate fi interpretat
ambiguitatea nu-i un domeniu in care sa risti complezenta anumitor simboluri
pentru ca, totusi, in acest text miza-i chiar textul, cuvintul, ma bucur ca nu ai fost ademenit de "zeii sexului"
pentru gindul pacatos, nu trebuie iertare; el trebuie sa existe, in orice lectura, in orice intreprindere conexa

mersi, tuturor

si pana la urma, nu facem totul singuri? :) as scoate cutitul ala si as indeparta kinki ala. nu stiu de ce, dar imi da impresia ca de fapt, ma joc cu un cutit de plastic si nu-mi vine sa omor pe nimeni.:) imi place ideea, dar ceva ii lipseste. sa fie gustul lamei de vina? in schimb imi place foarte mult: "vom avea cutie/vom trai" pentru ca e ca atunci cand vom avea cutie, vom trai!:)

in timp ce ma prefac ca tin strans in mana un cutit, cutitul stie ce va urma. motiv pentru care oamenii se tin departe de ele si le pun intr-un sertar.:)

daca nu zici ce lipseste nu se pune ca lipseste

de kinki und co. am spus deja ca necesita atentia/schimbarea, atit ca inca n-am avut chef de textu' asta

mersi de semn

pentru ca e al tau. e faina ultima strofa si ca discurs si ca mesaj si versul cu "poetica stoarsa emotie" e ingenios.

pai am spus ce ii lipseste. adica sa iei tu ce simti din asta:

in timp ce ma prefac ca tin strans in mana un cutit, cutitul stie ce va urma. motiv pentru care oamenii se tin departe de ele si le pun intr-un sertar.

e o stare. legatura nevazuta dintre tine si lama. daca vrei e chiar legatura aceasta: http://www.youtube.com/watch?v=nNWRHZGz9qA&feature=related

eu nu pot sa iti spun ce simti cand ai cutitul mana, eu pot doar sa simt ca ceva lispeste de acolo. lipseste ceea ce este mai important in legatura voastra. tu! motiv pentru care oamenii se tin departe de ele si le pun intr-un sertar. pentru un pix, starea textului e una buna, dar pentru un cutit, e nevoie si de tine. din cand in cand ca cititor, am nevoie sa te vad si pe tine.:) vreau sa te vad! nu vreau sa te superi

mara, mersi

victor, nu vreau sa te contrazic, ori sa fac pe desteptu' dar daca lipsesc eu din text inseamna ca mi-a reusit - textu' zic
stiu ca pare un pic paradoxal, dar ia-o asa cum este

:)ok!