Mara Calinescu

acum două seri urmăream ambulanțele de la etajul meu înalt din blocul cu parter înalt și chioșc de ziare treceau una după alta fix pe strada pe care o traversez zilnic și unde în urmă cu niște

dincolo de toate – înghețul și o imagine care circulă un afiș disperat care miroase a cerneală cu 2 oameni măcelăriți de un porc și: ți-ar plăcea să fii invers? și: gânduri de iarnă cu griji și:

ferdinand von zeppelin ne face să ne plimbăm prin aerul irespirabil așteaptă ordinul de veghe cu un clinchet domol și cineva trage de o singură coardă și singura coardă se unduiește vorbește

cea mai mișto seară că ne place să-i spunem seară paișpe pisici pe acoperiș înăuntru un grup de bărbați la bustul gol șosele ude că plouase și paișpe grade afară fiecare în gând cu ceva la 350

ploile se unesc și noi trecem prin ele ca prin șiruri de perdele lumea se gândește la luminile galbene înfrigurată urmăresc creșterea ierbii prea multă rapiditate dacă am face liniște poate că

bâzâit de muscă dintr-o ureche în alta un animal în cușcă ușa deschisă. blocat. schimb programul și voci numeroase din care se deosebesc cele masculine par să spună ceva important îmi aduc

clădirile de pe care aruncăm bilețele doar le-ar duce vântul și cineva pierdut să devină curios am citit azi despre viața cuiva și nu era mai bună ca a mea altcineva trist nu a fost suficient de

niciodată nu simți singurătatea cu adevărat până în clipa aceea când corpul îți tremură sub tine traversăm culoarele nopții călcăm pe castane avem grijă amândoi să nu alunecăm pe ele uneori nu

fără loc îmi îndes picioarele în câte un spațiu mic atât de mic că nu ar încăpea un creion dar eu îmi bag picioarele că nu am loc atâta deranj citesc că bărbații fac curat mai bine ce bine îmi

vorbea habar n-am ce nu mă puteam desprinde de un rid cu formă dubioasă undeva pe la marginea gurii și m-a cuprins o duioșie și-mi venea s-o mângâi pe păr deși era cam nespălat dar încolo cu