La ceai cu Mihai Eminescu

și dintr-o dată eram în casa asta cu mihai eminescu. ar trebui să spun tot adevărul, eram într-o bojdeucă și ion creangă ne gătea sarmale cu mămăligă. dar, în primul rînd, adevărul nu interesează pe nimeni, toți marii grauri au spus asta într-o formă sau alta. apoi, sîntem în secolul XXI, nu se mai spune bojdeucă. poate în mediul rural. poate țăranii. o să rămînă cameră. cît despre ion creangă, un singur lucru – n-ar cîștiga niciodată master chef. și mihai eminescu era pilit. vorbea întruna. gesticula amplu. înjura profund. în măsura în care vorbim despre un geniu, înjurăturile sînt foarte importante. înjurăturile unui geniu trebuie notate. după aia critica literară le va găsi o întrebuințare. atît că eminescu era bîlbîit. toți știu asta. era bîlbîit și vorbea foarte repede. nu reușeam să înțeleg mare lucru. ce reușeam, totuși, să înțeleg, nu trebuie reținut de Istorie. să fie uitat, deci, acest Adevăr. nu mai trebuie să spun asta. așa beat, mihai eminescu era foarte simpatic. foarte frumos. și la fel de geniu. eram în camera asta cu mihai eminescu și vorbeam ca doi prieteni. aș vrea să spun că vorbeam ca de la poet la poet dar nu-i cazul. toți poeții erau ocupați cu celebrarea. se întîmplă cam în felu ăsta : poeții se adună într-o încăpere de dimensiune medie. dacă-s prea mulți și n-au loc, caută o sală festivă, un teatru, o casă de cultură și se adună acolo. dacă avem noroc și nu încap nici într-un spațiu mai mare, toți poeții se adună pe un cîmp. o să-i spun cîmpul lui marte. pentru cazul în care o să mai am nevoie de el. toți poeții se adună, deci, și trag dintr-o urnă bilețele pe care-s notate titluri de poezii. poezii de mihai eminescu. apoi trag la sorți și ordinea în care vor urca pe scenă. scena-i pustie, dar într-un colț stă bas rutten. bas rutten are în mînă un satîr. bas rutten habar nu are de poezie. este obiectiv și rece. nepăsător și rece. toți poeții urcă pe scenă aia, în ordinea stabilită de bilețele, și toți poeții recită, cît pot ei de bine, poezia care le-a fost repartizată. toți poeții se cacă pe ei de frică, cînd îl văd pe bas rutten și pe bună dreptate. bas rutten îi descăpățînează pe toți. unul după altul, indiferent de calitatea prestației. după ce-i descăpăținează le umple burta cu rumeguș. îndeasă rumeguș în ei, pînă se umflă bine. după ce se umflă bine, -i aruncă dracului în sala, de acum, plină de sînge, plină de mațe. cam nasol, dacă e să mă întrebi pe mine. o moarte violentă, absolut stupidă. necesară totuși. pentru că la anu, vor veni mai mulți. ceremonia asta-i condiția esențială dacă vrei să te faci poet. nimeni nu scapă, nimeni nu se opune. iar numărul celor care vor fi poeți, va crește de la an la an. n-aș putea spune de ce. vorbeam ca doi prieteni, dar, după cum am spus deja, nu înțelegeam nimic. așa că dialogurile sînt o invenție. asta nu le face mai puțin reale. - după ce mă pupă în cur, trag o beție, fut poetese și dacă n-au poetese se fut între ei. abia aștept ceremonia - se va ocupa bas de ei, șef - vreau să-i doară și după ce-i doare vreau să-i doară iar - poate sînt și cîțiva talentați printre ei. la un an de carieră încă-s cruzi. poate-ar merita o șansă - merită un căcat, știi vorba aia, eminescu să vă judece. uite că-i judecă. și eminescu spune – să curgă sînge. eminescu spune – să moară toți - nu-ți pasă deloc de ei, nu-ți pasă deloc de soarta Literaturii Române, mihai. și anu ăsta sînt cîțiva promițători. - nu-mi pasă bă, să-i lucre rutten pe toți. la ficat. la oase. cam dur dar este singura variantă plauzibilă. mai bem un pahar de vin și strigăm la ion să vină mai repede cu saramalele. ion nu ne aude. ion este în lumea lui. pe ion îl doare în cur de poezie și plutește pe aburul din bucătărie și de acolo de sus, amestecă în mămăligă c-un făcăleț foarte lung dar și foarte flexibil. toată scena asta a închipuit-o să-l amuze pe eminescu. dar eminescu nu-i deloc amuzat. eminescu este negru la față. pe măsură ce trece timpul, eminescu este negru ca pămîntul la față. apoi apare ion. - mă copii, cina e gata, haidați să cinați cu tata. ion este mereu atît de sarcastic. îl aud pe ion, mă uit la mihai și-mi trece pofta de mîncare. sînt ca o plută în derivă și cei doi au mult aer în plămîni. -mîncă tu. atît a mai spus mihai eminescu în seara aia. apoi s-a pus în pat, s-a întors cu fața la perete și a murit. iar ochii lui ion s-au făcut roșii. i-a dispărut de pe față orice urmă de veselie. de pe față i-a dispărut orice și fața lui parcă era o placă de fier. neagră ca pămîntul. - îngropă-l. și în bojdeucă a intrat bas rutten. bas rutten avea în mînă un satîr. l-am îngropat, ce era să fac?