Docimazie

trezitul de dimineata, inghesuitul in în tramvai, \"boschetar(ul) cumsecade/care îți oferă până la urmă locul lui\"- printre nuferi si nuferi, alergatul orb spre masa tacerii, dar mai ales, si mai ales, imaginea copiilor spartani, m-au facut sa-mi amintesc de balanganita asta de viata, pe care in fiecare dimineta incerc sa o uit.

Draga Cristiana,

Unde sunt solutiile? Oare e de ajuns sa fim critici? Unde sunt solutiile?

Carmen, cum am mai zis, acesta este un text absolut banal despre viata. Multumesc de intelegere. Stiu ca tu stii.
Bogdan, nu inteleg prea bine la ce te referi. Care critica, care solutii? Solutii la moarte sau ce? Iti stau la dispozitie pentru explicatii aici sau pe adresa mea de mail brigaela@yahoo.com

Pe cat de banala ar parea la prima vedere, sincer, toata rutina asta m-a pus pe ganduri.Intrebare... din moment ce au ajuns pana la urma pe masa aia, plamanii(bineinteleas in \"ambalajul\"lor-noi) ce glorie mai au? Sau poate e o intrerupere a sortii, o schimbare a cursului lucrurilor firesti.
Cu stima,
Ialin

Emil, sa explic faza cu gloria. Proba docimaziei se intalneste in medicina legala si consta in introducerea unei mici bucatele din plamanii unui cadavru in apa. Daca pluteste (docimazie pozitiva) inseamna ca e plin cu aer, adica persoana nu a murit inecata (pentru cadavrele aruncate in apa) sau ca fatul s-a nascut viu si a respirat macar o data inainte de moarte (pentru pruncucideri). Daca se duce la fund (docimazie negativa) inseamna exact contrariul.
Numele probei este legat, nu stiu exact cum anume, de vechii spartani care isi aruncau copiii nou-nascuti in apa. Cei care invatau instantaneu sa inoate supravietuiau si erau sortiti gloriei, restul mureau inecati fiindca se considera ca nu sunt suficient de puternici. Cuvantul glorie acolo e pus tocmai in contrast cu lipsa de glorie a unui om, oricarui om cand ajunge pe masa de necropsie. Am mai zis: acolo sus e o poveste adevarata.

Va multumesc pentru lectia de cultura medicala.Defapt cultura in general.Acum am inteles...Glorie intr-adevar!
Imi cer scuze!
Cu stima,
Ialin

Nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Nu cred ca e cultura generala. E doar meseria mea. Multumesc ca ai trecut pe aici si ai inteles. Inseamna mult pentru mine.