În căutarea unei vorbe

curat-murdar as spune,
de-as fi Caragiale
dar ce sa-i faci?
deseori ne da tarcoale
omeneasca indignare
si ne face sa simtim
in exces cum noi iubim
in contrast cu altii care
isi gasesc alta preocupare...
cum excesul il simtim
dincolo de limite,
orice lucru-l minoram
si trigam in gura mare:
nu e dragoste! nici viazta!
doar chin!

Interesant mod de ravratire, Cristiana. :)
Numai bine,
Sebastian.

Remarc prima strofa in intregime si finalul, care transforma cititorul intr-un autentic Sherlock Holmes dornic sa afle cine e\"femeia asta de carne și temeri\".In strofa a doua, mesajul parca e usor diluat de versul greoi:\"și acum cumpărăm cu doza de un microsuflet\".Una peste alta, cred eu, un poem bine inchegat, fara adaosuri inutile.

Kiss your hands
Rudy Valentino

Sebastian, razvratire sa fie? Se poate... Mie mi s-a parut doar dor si nevoie de El. Iar el e preadeparte, domnul asta Poet-Iubit.
Rudy, ca de obicei generos si constructiv in pagina mea. Din femeia asta au mai ramas temerile si sufletul din ea. Restul e istorie, parca. O sa mai lustruiesc versurile alea pe alocuri.
Multumesc de trecere.

imi place in general stilul tau,si poezia asta nu se abate deloc de la originalitatea cu care ne-ai desfatat pana acum,
si totusi atatea poezii de dragoste.... asta e... daca ea exista ...

domnule poet, eu pun pariu ca dragostea e un guler de camasa care sta fix si fara sa bagi apret.

eu vad poezia asta ca o oda unei iubiri apuse...in fine ..mi-a placut mult \"microsufletul\" da intradevar cred ca in ziua de azi gasim la unii oameni nanosuflet...sau sufletul nu mai e de gasit...e pierdut in banalul cotidian si e sufocat pana la moarte...si nici macar neuronii nu mai dau tonul unei vieti normale...mi se pare ca totul este guvernat de un haos ...dar ma bucur ca eu mai gasesc cate un punct de sprijin si am echilibrul necesar unei vieti decente...cu drag Ciprian

Citeva pretiozitati care incarca inutil textul (\"doza de un microsuflet\", \"traficanții de absint și demachiant italienesc\"). Am remarcat prima strofa.

hmmm...pe mine m-a impresionat exact ce nu si pe Liviu Nanu...

Asta e o poezie ceva mai veche, pe care aproape o uitasem. Da, si eu am remarcat prima strofa la aceasta citire :)
Ciprian, din fericire dragostea aceeaa despre care scriam pe aici inca traieste si e frumoasa tare. Am cautat-o mult, dar gasirea ei face cat o mie de cautari.
Liviu, ai dreptate, sunt ceva preotizatati pe acolo. Ar cam trebui sa ma dezvat de obiceiul asta de a sti ca scriu poezie. E daunator.
Silvia, tu, ca si mine simti mai mult decat intelegi poezia. Stiu ca acolo sunt niste poetizari excesive, care, culmea, desi stiu asta, imi plac si mie. Am stiut de cand am scris poezia si am stiut ca sunt suflete care traiesc poezie care vor simti ce am vrut eu sa spun acolo. Recunosc ca din punct de vedere strict al poeziei, al literaturii, versurile alea sunt slabe, dar ele sunt pentru suflete curate ca al tau.