Dumitru Ciprian

d: îți amintești scrumiera cu capete de morți la marginea unui pahar de vorbă? c: eu doar alunecam printre poeme căutând o cămașă albă să o pătez cu sens d: Tabulla Rasa playground

O lumină am să aduc acasă, Mă duc să mă închin și eu Mă duc să mai visez Alături de mulți alții Pentru mulți alții Mă duc să stau cu mine Un gând să îmi mai dau Mă duc să mai văd și

Ignorant acela ce Urât de dulce iubește Bun este acel suflet dar Enervant când plânge Sălaș al despărțirii Calm trebuie să mai fii S Ã Iubești in continuare Urme de sclipiri

Mi s-a oferit iubirea Dar un spate rece Eu i-am intors, Nu era printesa mea Pe un cal alb, Sau asa mi s-a parut.

Stau scurs pe un scaun Citind un Desp0t O scrumieră Cu capete de mort Imi râde dur în fată Așteptându-mă cu jind Pe lumea cealaltă, Ii râd și eu înapoi Mai e pană mă luați voi! Mai am

Blandă mare Ce tarmul ti-l bati Secundă de secundă Cu ale tale valuri In infinitul tau calatorit-au mii de priviri Dulce mare cu apa ta sărată Ne chemi mereu la tine Iti bati tarmurile Cu

Intr-o carte batrană Si ingălbenită, In care cuvintele dorm linistite Alături de clipe Ce acu\' ceva veacuri au fost trăite, Acolo vrea versul tău să ajungă, Langă anii tineretii La

M-a sărutat o clipa, Era ea de iubire Imagine neclară Eram eu si cu tine Sarutat am fost de acea clipă Dar apoi Mă uitam dupa ea Cum se scurgea Pe secundarul ceasului Cum ea se ducea in

Jaluzeaua trasă-n jos lasă un strop de lumină Să intre in ochii mei Prea obosit, După o zi de pomină Oameni prea mici Pentru marimea lor Intunericul flacării din mine, Imagini despre un

Ai aruncat atunci In mine Un fior de gheata Ce s-a infipt adanc In inima sufletului Intepenit pe veci Alerg acum Ingenunchiat Prin ceata Dupa al tau fior De gheata

Ma mentin acum in viata Resuscitat de gandul Ca mai am un strop Numit speranta

Mai bine in formol... Decat in cautare De iluzii ademenitoare Agatate de-ul tavan... Invartindu-se in creier Caut o scapare Ies afara si ma sperii Cate vise stau Imprastiate pe strada.

deschide o poarta, descide un suflet, deschide un sicriu, deschide ochii, deschide gura, aprinde lumina sa vezi intunericul.

Doua usi Una incuiata Neoane stinse Perdele trase O catedra moarta Strajuita de scaune Zeci de suflete insetate De zbor liber pe un hol Ascultand linistea din fraza Aruncati dupa

Numere si limite Insirate pe o tabla De un nebun prea logic, Incercand sa sufle-noi Un sens al numarului gol, Un labirint al matematicii In care sa ne pierdem Indurerati de-o suma Mi se

Am si eu un drum al meu Dar gresesc mereu, Sa fim doi pe acelasi drum Sa fim plecati departe... Sa mergem amandoi pana la sfarsit, Ocolesc acest gand imbatranit, Departe esti, dar totusi

Un loc sa prind Sa fiu de vant asuprit, Drept sa pot a sta Si-un nor de va veni Sa ma ploua Eu tot voi spera Ca intr-o zi Soarele cel dulce Ma va usca Uda nu va mai fi Soarta mea...

Litere in fața mea... Așteapta sa le dau rost... Dar stau incurcate mereu... De vina sa fiu eu... Pleaca toate spre un sens... Imprastiate in jurul meu... Fum nenorocit ... Imprastiat in

Tu bordura rece Ce in strada stai, Un turmentat se-mpiedica de tine Dar tu nimic n-ai Te urasc! Piatra tampita! .....Dar fara rost...

E oare vis? Ori pierduta in realitate, Un gand te duce catre Acel abis ce intre noi cade, Iar focul dintre noi Doar o raza de iluzie, Doar al meu gand Va mai bate prin Al tau

Un gand usor Sper ca se apleaca Spre al tau suflet, M-ai alungat Asa usor, Eu am sperat Dar tu un nor de amagire Ai preferat. Un gand trist, Si un oftat adanc.. Dupa un vis dulce