Lemne de foc

Ati reusit sa prindeti in poezie acel misticism al ciclurilor vietii, al lemnului ce arde, a amintirii si a durerii ce va fi arsa pentru a lasa loc vietii.
Felicitari

Cristina

legi omul de pamant prin copacul fiecaruia, Cristiana

totul se invarte

si totusi nu doare decat tristetea de la coltul ochiului.

Woodisor, Florina, va multumesc de trecere si intelegere. Durerea ramane, mai vie si mai arzatoare decat as putea crede. Dar noi mergem inainte. Taiem copacii uscati pentru a-i incalzi pe cei vii la flacarile celor morti.

ma bucur sa aud despre sufletul romanesc cel frate cu codrul, sau cu pomul, sau cu floarea - toate ingrijire cu suflet de taran roman
si uite asa ne mor traditiile si ne trezim oraseni orfani de parinti si de toata natura ce ne inconjoara.

De ce atâta analogie fără rost, într-un cadru atât de frumos. E bine să cădem în frumoasele amintiri, dar de ce crematoriu?