Cristiana Popp

între pereții mei împart pâine prăjită cu un cărăbuș rătăcit și-o inatenție mică de frig mi se lipesc genele pe sticla de gin și buzele pe gâtul păpușii de porțelan o uram în copilărie

Vine o vreme pentru tot O vreme a fost să-mi pierd Și am Tăcut ochiul s-a-nchis O vreme a fost să cred Și am Aprins adâncul s-a-ntors O vreme a fost să aștept Și am Acum o vreme e să.

ajung la o intersecție nesemaforizată fără polițist fără câine nu trec mașini poate doar un biciclist rebegit pedalând profilactic valizele îmi întind brațele la refuz mă gândesc dacă am

Sufletul meu e o fântână. Cu cumpănă de-argint și roată albăstrie, departe între dealuri rătăcită în calea tot mai rarilor drumeți hrănește visul tău în noaptea dăruirii sterpe. Sufletul meu e o

Plouă în București... Asfaltul se zgribulește sub picăturile calde care ar putea fi atât de plăcute dacă ar fi una două trei, dar sunt de fapt atât de chinuitoare fiindcă sunt o mie două trei. Se

Eu n-am să mai scriu poezii (doar o vreme, cel mai târziu până găsesc ziua de ieri) fiindcă tot trec străini și spun: “iubesc, râdeți de ele și de nasul lor roșu de clown stupid, poeziile astea

Nu știți cumva cine mi-a decapitat ursulețul de pluș? Nu, nu vreau să-i cer socoteală, era oricum un amărât de animal de pânză umplut cu talaj. Și-așa crescusem demult și drăcia aia de jucărie se

Te astept la coltul noptii... Nu, nu te vreau. Esti al meu dintotdeauna si pentru veci si chiar daca as fugi de tine ai veni mereu in palma mea ca un amant insetat de voluptatea celei mai fierbinti

Mă întreb: răutatea lipsită în mod absolut de regrete, privită, înțeleasă și asumată ca o trăsătură inocentă de caracter poate fi condamnată? În definitiv, puritatea sentimentelor și trăirilor e

Sunt aici? Cred că sunt aici. Te-ai uitat pe site? Nu m-am uitat pe site. Îi vezi pe ferestruică? Nu-i văd pe ferestruică. Bine că ați venit voi doi (Radu). Aaa, pe tine nu te-am văzut (da’

Nu știu cât din ceea ce este Chinaski e împrumutat din viața părintelui său și cât din visele acestuia. Fiindcă aspectele aparente, superficiale se potrivesc într-un puzzle perfect, iar când cauți

Știi? Nu ar trebui să te ferești de buldog… Îl lasă osul să fure, oricum i-o iluzie. Nici măcar nu ne mai face trebuință osul acela imaginar. Aievea rămân peronul de gară și-un zâmbet (poate și o

o coproducție Brigaela & Omer Într-o dimineață (desigur însorită), prietenul Adrian Firică îmi zice: „Nu scrii tu o recenzie pentru cartea Danei Ștefan?” „Sigur că da.” Zis și făcut. Bineînțeles că

Tu nu știi cât îmi e de târziu și câtă pustietate rânjește sterpezit în ființa mea. Oricât aș încerca să scap de obsesia mea pentru tine mă învârt parcă într-un cerc bezmetic și bucla lui stupidă mă

mă plicisește mirosul de ambră arsă al trupului meu când uit să-mi pun pelerina de noapte și lentilele cârlionțate de distanță nu pot să fac 100 de flexii-extensii cu mâinile după suflet și gleznele

Vreau sa incep cu o marturisire: eu nu sunt Ignatius Reilly. Valvele mele functioneaza (inca) bine si nu am ajuns (inca) sa vand crenvursti. In rest... as putea fi Ignatius. Tu n-ai citit probabil