Þării, în ploaie
Plouă în București... Asfaltul se zgribulește sub picăturile calde care ar putea fi atât de plăcute dacă ar fi una două trei, dar sunt de fapt atât de chinuitoare fiindcă sunt o mie două trei. Se
Gesturi ireparabile
Mă gândeam să îți spun Doar gesturi ireparabile nu să nu faci ceva ce nu se poate lua înapoi și fiindcă pentru tine era târziu, m-am întors către mine zicând doar gesturi ireparabile nu
Doliu
Vroiam doar sa va spun ca George Vasilievici nu mai este printre noi. Am aflat dintr-un ziar. Va las aici poezia lui care m-a impresionat cel mai mult din toata lirica
Telefonul
Mă grăbesc acasă cu gând să te sun. În timp ce degetele mele formează înfrigurate cel mai familiar număr, înțeleg că telefonul o să sune în gol până o să-mi țiuie urechile, până o
Când te hăituiește o amintire
de câte ori închid ochii te văd în ultima ta clipă în casa ta în patul tău pe perna ta curată și blândă ca un copil nou-născut
Balfineii
Evenimentul
Evenimentele te iau prin surprindere. Ca să eviți asta într-o oarecare măsură există ziarele, televiziunea, radioul și radio-șanț. Citesc de o vreme ziarele mai mult din lipsă de altceva, dar
Un fel de acasă
Aici e undeva aproape de capătul lumii. Mai sunt două stații scurte de tramvai și, brusc, pământul se termină. Așadar aș putea spune că e capătul tuturor lumilor știute ochiului și pasului
Iată, iată…
Sunt aici? Cred că sunt aici. Te-ai uitat pe site? Nu m-am uitat pe site. Îi vezi pe ferestruică? Nu-i văd pe ferestruică. Bine că ați venit voi doi (Radu). Aaa, pe tine nu te-am văzut (da’
Prietenului
am un prieten dintre aceia cu care plângi când de fapt îți vine să mori dintre aceia care îți croșetează sufletul un ochi pe față un ochi pe dos și-ți îmbracă trupul ca pe un halat de baie prietenul
Pe sub piele
aici sub adăpostul pleoapelor trăiești râzând la același banc sec fără prea multă logică aici pe lângă motorul ăsta învechit uit că exiști mi se deformează sufletul de ironie strecurată
Poezie fără cititori
M-am gândit să-mi fac o scurtă descriere înainte să scriu poezia asta... Ce să spun despre mine în afară de banale cuvinte îndelung căutate? eu sunt un învingător ce geme Nu, nu, taie, ce-i asta? Ce
Celui pe care nu l-am născut
Þie m-aș ruga în fiece seară-nainte de somn cu palme căuș ochilor strânși precum înainte de luna mea nouă. Þie ți-aș scrie versuri să vină poeții desfigurați de emoție de frică să strige aici poezie
Fără să mă mint
Mă trezesc în crugul nopții (pe la unu juma’) să mă joc cu moartea (să plâng pe întuneric) asta îmi inconjoară trupul cu aură de martir (sunt doar singură) îmi torn o cafea fierbinte (ceaiul
Moarte și minciună la Paris
Într-o zi mirosind a combustibil lichid în toate țările străbătute de meridianul 14 mă întreb iar și iar de l-au scos oare din priză pe cel ce le-a fost până mai ieri aproape sfânt. Cumplite
Eu n-am să mai...
Eu n-am să mai scriu poezii (doar o vreme, cel mai târziu până găsesc ziua de ieri) fiindcă tot trec străini și spun: “iubesc, râdeți de ele și de nasul lor roșu de clown stupid, poeziile astea
Despre alinierea mea
Mă gândii (muică, dar rău m-a prins olteneasca asta), cum ziceam, m-am gândit să vă spun și vouă cum mi s-a părut mie toată joaca asta de-a experimentul și alinierea. Vă rog să observați că am avut
Cerere de motive suplimentare
mă plicisește mirosul de ambră arsă al trupului meu când uit să-mi pun pelerina de noapte și lentilele cârlionțate de distanță nu pot să fac 100 de flexii-extensii cu mâinile după suflet și gleznele
Anamnesis
Mă născusem într-o noapte de piatră… E singurul vers ce-l mai știu dintr-un poem demult uitat pe care nu-mi amintesc dacă nu l-am scris sau nu cumva l-am citit pe la 50 de ani. Fără doar și poate am
Mic tratat despre umori
Lacrimile mele nu sunt amare, nu sunt sidefii sau albastre, sunt sărate și apoase ca și ale tale. Ele curg pur și simplu din colțul ochiului drept, din colțul ochiului stâng, îmi ard buza și
Autoportret micuț în ochii tăi
Am clipe când te-aș iubi ca un prunc cu amintirea poruncii din urmă și a dreptului tău la neiubire Atunci îmi spun că fi-voi hoțul neprins ce fură doar o sutime de dragoste (ca un atlet dintr-o țară
2:30, noaptea
Melcului meu îi e frig în cochilia lui viscolește cu tutun made in Cuba Aripile cianozate îmi tremură silențios. \"Lamentabil te-am cunoscut\" mi-ai șoptit la urechea cusută pe spatele primei
Absurdul ca loc de joacă
Sunt regina păpușilor de pe strada mea matinală joc oină cu ciori roz și dimineața-mi arată degetul mijlociu zâmbindu-mi complice Amanta mea mă cheamă sub reflectoare cortina să ne cadă în cap ca-n
Răspuns foarte, dar foarte, întârziat
Știi? Nu ar trebui să te ferești de buldog… Îl lasă osul să fure, oricum i-o iluzie. Nici măcar nu ne mai face trebuință osul acela imaginar. Aievea rămân peronul de gară și-un zâmbet (poate și o
Să nu...
\"Să nu iubești\" îmi tot spui ostenit fără să știi de ce nu mă vrei Poate e prea târziu și atunci lasă-mă să fiu Femeia cu chip de fetiță și conduri din 1001 de nopți Poemă
Rânduri fără teamă
Sub marginea pleoapei Ne zgârie noaptea Un clopot ciobit De biserică slavă Trupului tău Ca vatră aprind O nucă verde În care-ai sădit fără gând Scâncet albastru Sau o tăcere Cuminte și
Poem neizbutit
Vorbeam despre rațe, peșteri și ecograf (Să-mi explici poate de ce măcănitul rațelor nu are ecou) Încurcasem stupid lungimea de undă cu gândul așternutului nostru (O să-l spăl zilele astea, e
Experiment
Vine o vreme pentru tot O vreme a fost să-mi pierd Și am Tăcut ochiul s-a-nchis O vreme a fost să cred Și am Aprins adâncul s-a-ntors O vreme a fost să aștept Și am Acum o vreme e să.
Cronica ratării
Te-am iubit. Și într-o clipă sufletul meu s-a schimbat cataclismic. Învelișurile lui s-au pulverizat în aer și apoi au nins în pieptul meu, reașezându-se ca un puzzle construit în grabă de un copil
Femeia aceea n-a existat
Femeia aceea practic n-a existat. Altfel cum îți explici cât de mult te-a iubit??!! Mdea, știi tu, iubire de femeie, nu poți da mulți bani pe ea. Astea iubesc precum plouă vara, din senin. Nici nu
ZENOBIA
Am citit \"Zenobia\"... \"Mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început\" (pag. 8) \"Naum P. Măta, i-am răspuns eu, în gând\" (pag.
Fântână
Sufletul meu e o fântână. Cu cumpănă de-argint și roată albăstrie, departe între dealuri rătăcită în calea tot mai rarilor drumeți hrănește visul tău în noaptea dăruirii sterpe. Sufletul meu e o
Pentru când ai să mă uiți
Îți simt degetele violete adânc încrustate pe trupul meu aprins. Clipele nopților mele îți poartă numele ca un vaier prelung al neputinței de a fi doar unul. Mirosul tău, sărat ca mările tropicelor
Jurnal de balcon
Lumeeeeee, vino să vezi cum plouă la mine în balcon! Plouă frumos, cu oțâră de soare (bunica zicea că-s multe fete mari gravide, da’ n-am înțeles niciodată cum or fi ălea fete mari gravide??!!). Mai
Monolog
De ce bați la ușa somnului meu? Te întorci din luminile prăfuite ale unei uitate copilării și zgudui cu degete reci zăbrelele ființei mele. Cu priviri albastre urli sub fereastra asumatei mele
Pagini pentru sufletul meu
Să-ți scriu ție, sufletul meu… fiindcă vreau să fiu sinceră, cum n-am mai fost poate niciodată, nu voi scrie despre acel suflet al meu pe care-l pot vedea toți. Nu voi scrie pentru sufletul acela
S-a născut o poezie
Vreau să știți și voi că există minuni. Chiar dacă nu mă credeți, eu știu că ele există. Îl știți pe Cătălin Botu ? O știți pe Alina Botu ? Chiar dacă nu, o să vă spun o veste sublimă. S-a născut
Jurnal de-nmormântare
M-am pregătit de înmormântare. Cu nopți sălbatice mi-am îndeplinit priveghiul, cu lacrimi ivorii am spălat trupul iubirii mele ucise, cu buze arse de febră am șters-o și apoi cu ființa mea pârjolită
Nichita și Anton la Craiova
După lungi așteptări, veniră Nichita Victoria și Liviu Nanu la Craiova. Încep cu concluzia întâlnirii, că asta e cea mai importantă. S-a hotărât cu unanimitate de voturi că Anton merită cu vârf și
Anton la Craiova
Þin să vă anunț cu mare bucurie și în mod oficial că miercuri, 24 martie 2004 (DC) numitul Anton, cunoscut și ca Liviu Nanu, va descinde in minunata urbe craioveană. Nu vreau sa zic prea multe, dar
Biografie neterminata
Uneori, pe strazi nestiute sau indelung bantuite ma opresc si simt gustul copilariei mele. Micute cioburi ale zilei de azi poarta aroma unor vremuri ce-au trecut fara sa stiu de mine si de ele. Imi
Cronica unei presupuse ratari
Am discutat cu multi oameni despre romanul \"Desertul tatarilor\" al lui Dino Buzzati. Cineva mi-a spus ca il considera printre primele zece romane ale secolului XX. Si toti acesti oameni au vazut in
Cronica Ratării (I)
Tu nu știi cât îmi e de târziu și câtă pustietate rânjește sterpezit în ființa mea. Oricât aș încerca să scap de obsesia mea pentru tine mă învârt parcă într-un cerc bezmetic și bucla lui stupidă mă
Vorbe
Undeva, în adâncuri, știu că a plecat pe insulă (Știți și voi, pe insula lui Jim \"from the other side\"). Dar eu, cea din seara asta nu mă pot gândi decât că l-am lăsat acolo, singur-singurel sub o
O Sâmbătă pentru Duminica Sinelui
Ploua urât peste o Craiovă aniversară. Nu era chiar ziua potrivită pentru o ieșire. Mi-am amintit, în timp ce deșteptătorul suna din toate rotițele mecanismului său diavolesc, spusa lui Axel Lenn.
Greturi, eructatii, varsaturi
Ma zgudui in ritmul autobuzului care pluteste prin gropile desfundate ale soselei. Agatata de bara ruginita si mizerabila, imi las privirea sa alunece pe fereastra prafuita si strabatuta de dungi ude
Te astept la coltul noptii...
Te astept la coltul noptii... Nu, nu te vreau. Esti al meu dintotdeauna si pentru veci si chiar daca as fugi de tine ai veni mereu in palma mea ca un amant insetat de voluptatea celei mai fierbinti
