Absurdul ca loc de joacă

Imi place la fel de mult curgerea textului cat si sincopele bine dozate dat fiind faptul ca e un poem redus ca si dimensiune.
Treaba cu \"Marmota-de-Noiembrie\" m-a nelamurit, dar remarc \"Într-o zi asfaltul începea la două palme de poarta mea/ca mâine să se piardă în colbul gardului tău\"

Vladimir, citirile tale totdeauna ma bucura. Marmota e expresia absurda si cotidiana a Iepurelui-de-Martie. Poate ca nu e locul ei acolo, dar asta e un poem despre absurd. Deci o sa o las acolo.

un personaj dilematic fiind, in acelasi timp, propriul sau regizor, scenograf si actor. la succesul poemului contribuie luminile si sunetul. publicul spectator priveste atent marcand iesirile si intrarile actorului din scena.
ciori roz, reflectoare, cortine, rinichi, papadii, omizi, embrioni si peste toate tu, regina papusilor.

bravo, Cris!

Voi ordona să fie udate păpădiile
și apoi biciuite
pornim vânătoarea mare după animale mici
omizi embrioni plictis omizi omizi
omizi
Într-o zi asfaltul începea la două palme de poarta mea
ca mâine să se piardă în colbul gardului tău

asta cu papadiile udate si biciuite m-a emotionat al naibii de mult

Multa lumina, in aceasta \"oina cu oi roz\", venite parca telegrafic, prin usor dicteu, cu un Cadillac pe-o ureche, in prag de transhumanta, la inceput.
Apoi intervine ludicul, ca orice mijlocel de poezie, ludicul asta se rotunjeste unduios, cat pentru cercurile de butoi in toamna absurda cu lapte in vin.
Exemple de cinism, aflam, in final, cinism de care poeta se dezice, strangand papusile in brate. Amanta ramane cu reflectorul si cortina in cap, iar omizile umbla nestingherite, cu frizerul dupa ele. \"Cioplitorul de rame\" (teribila sintagma) s-a ratacit.
Si eu

</i> incerc eu sa inchid tagul sa vedem daca reusesc.
asa, acum despre text.e un fel de schimbare de stil sau de fapt, tu stii mai bine ce este cert e ca mi-a placut.e ceva diferit si ceva care surprinde.mai ales dimineata aia smechera care-si ridica degetul ;-)
sa nu crezi ca am o obsesie pentru vulgaritate, insa folosindu-te de limita vulgaritatii poti realiza multe metafore si imagini interesante.

cu simpatie,

o marmota

Ei, la asta chiar nu ma asteptam. Dragii mei, aceasta e o poezie scrisa la febra :), dar clocita de ceva timp. De unde a plecat? De la absurdul pe care-l intalnim pe toate drumurile.
Nichita, si mie imi place imaginea papadiilor. a plecat de la o cu totul alta idee, dar mi-a placut la nebunie o data ce am descoperit-o.
Dedal, rataciti suntem toti in poezie. Frumos ai citit, de parca ai luat cuvintele mele si ai reusit sa dai nastere unei noi poezii.
Unu, reusisi. Cum spuneam de curand, de cand a intrat in viata mea una bucata filosof am inceput sa scriu mai bine. E doar un experiment, un exercitiu, dar imi place. Si mai are si succes, fapt deloc neglijabil pentru orgoliul meu.
Stiu ca n-ai obsesie pentru vulgaritate. Sa stii ca eu sunt o persoana foarte deschisa la capitolul asta. Nu vad de ce m-as ascunde cand am ceva de spus si limba romana imi ofera si materialul. As scrie eu si mai slobod, dar mai astept un pic.

Si mie mi-a placut ca mi-a adus aminte de drogatul nostru de serviciu pe cartier. Pentru omul asta cinci minute inseamna maine si nu mai iau heroina inseamna iau mai mult decat niciodata. De aceea l-am poreclit marmota, stiti voi, din reclama la Milka.