părerea mea e că poezia ați îndepărtat-o de oameni
de cei care transpiră pe aceste străzi topite
se înghesuie în tramvaie în trenuri și autobuze
de tinerii care ies seara în fața blocului
să
afară-i întuneric aprind lumina-n casă
intertextuai eu intimist oltenește și apoi am uimit asistența cu sentența
ceva mai breaz decât un țap măritat mă simt
desigur că rumoarea stârnită de
visez că plouă copilași cu pielea trandafirie bucălați copilași pe pajiști verzi
copilași singuri pentru că acestea sunt pajiștile cerului
și printre ei suntem și noi iubito trecuți dincolo de apa
poeții au temele lor favorite, câinii au copacii lor pe care fac pipi
toate în această lume aparțin unei scheme de recurență discrete
și eu dacă îngrop un os aici ce garanție am că nu mi-l fură
e ceasul când râd de jocul piticilor care construiesc orașe
toată această alergătură pentru a împlini nimicul dorinței
ca oaia care toată ziua mănâncă
pentru a-l sătura pe lup într-un sfert de
stranie senzație
astăzi trăiesc, iubito,
chiar și fără tine
fericire
de parcă această scurtă notație
ar putea să de seamă despre lacul de liniște
pe care eternitatea l-a însăilat în jurul
la dumnezeu nu mă închin
și nici satan nu prea îmi face cu ochiul
se pare ca am ratat orice posibilitate de a fi genial
și aș putea foarte ușor
să fiu un burtă-verde
duminica la biserică sau la
vin poeții
bătrâni bolnavi
cerșetori cu membre amputate
iubite și iubiți deopotrivă de înșelați
văduve
toți cei în casa cărora s-a petrecut cineva iubit
înșelați ai acestei lumi
fugiți
vin
fiecare zi lasă săruturi pe buza mea
săruturi arse săruturi reci săruturi umede
și de la rotiții fulgi la albinele pajiștilor
mii de versuri prietene
îmi poposesc pe umăr
o cred că nici nu aș
mi-e lehamite de viața aceasta fără prieteni
și fără curve
care să îmi aline nedumerirea
neînțelegerea neostoirea
chiar nespălarea
în casa mea în pălăria mea
în care plouă mult
și în care
pe dealuri verzi se-ngână vii
cu razele dulci, fierbinți, zglobii
ca fetele ce-n fapt de seară
ferestre sar mai cu fereală
și pe colnic sub vișini se-ntâlnesc
când luna plânge galben lemn
femeie, când m-ai părăsit puteai să-ți iei cu tine
și chipul
și mirosul
și vocea un pic repezită
și picioarele cu mers de rață
de balerină ratată
așa îți dai seama că din când în când le
MA