Poezie

al doilea poem pentru iubită

1 min lectură·27 iunie 2004

Mediu

visez că plouă copilași cu pielea trandafirie bucălați copilași pe pajiști verzi

copilași singuri pentru că acestea sunt pajiștile cerului

și printre ei suntem și noi iubito trecuți dincolo de apa uitării

o suge-vom noi lapte din țâțe de îngeri

și munții și câmpiile

și mările și izvoarele

preschimbate în copilași se vor hârjoni cu noi

vise

în această lume de obidă nădejdea a ieșit cea de pe urmă și cea mai crudă

cu chipul ei tânăr cu pielea ei albă de să o mănânci nu altceva

și ce bucle blonde și ce bujori în obrăjori

ea înșelătoarea ea ademenitoarea ea tainica

care împarte din când în când câte o amăgire

nimic nu se câștigă și totul se pierde

și fără ea câte vieți fără noimă nu s-ar curma

pomii rodind spânzurați

vise

să uităm suntem slabi amintirea rupt-a sub ea umeri mai tari

încremeniți în sărutare ne vom ascunde ochii sub păr

și clipa ne va părea eternă

nici un ban nu vom da pe mustrările bicisnicilor bătrâni

noi mai bătrâni cu o eternitate

002.127

Marian Andrei. “al doilea poem pentru iubită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marian-andrei/poezie/77915/al-doilea-poem-pentru-iubita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.