declarație de dragoste
părerea mea e că poezia ați îndepărtat-o de oameni de cei care transpiră pe aceste străzi topite se înghesuie în tramvaie în trenuri și autobuze de tinerii care ies seara în fața blocului să
MAMarian Andreial treilea poem pentru iubită
afară-i întuneric aprind lumina-n casă intertextuai eu intimist oltenește și apoi am uimit asistența cu sentența ceva mai breaz decât un țap măritat mă simt desigur că rumoarea stârnită de
MAMarian Andreial doilea poem pentru iubită
visez că plouă copilași cu pielea trandafirie bucălați copilași pe pajiști verzi copilași singuri pentru că acestea sunt pajiștile cerului și printre ei suntem și noi iubito trecuți dincolo de apa
MAMarian Andreiprimul poem pentru iubită
poeții au temele lor favorite, câinii au copacii lor pe care fac pipi toate în această lume aparțin unei scheme de recurență discrete și eu dacă îngrop un os aici ce garanție am că nu mi-l fură
MAMarian Andreie ceasul
e ceasul când râd de jocul piticilor care construiesc orașe toată această alergătură pentru a împlini nimicul dorinței ca oaia care toată ziua mănâncă pentru a-l sătura pe lup într-un sfert de
MAMarian Andreilup
stranie senzație astăzi trăiesc, iubito, chiar și fără tine fericire de parcă această scurtă notație ar putea să de seamă despre lacul de liniște pe care eternitatea l-a însăilat în jurul
MAMarian Andreinu sunt
la dumnezeu nu mă închin și nici satan nu prea îmi face cu ochiul se pare ca am ratat orice posibilitate de a fi genial și aș putea foarte ușor să fiu un burtă-verde duminica la biserică sau la
MAMarian Andreifugiți
vin poeții bătrâni bolnavi cerșetori cu membre amputate iubite și iubiți deopotrivă de înșelați văduve toți cei în casa cărora s-a petrecut cineva iubit înșelați ai acestei lumi fugiți vin
MAMarian Andreipoezii
fiecare zi lasă săruturi pe buza mea săruturi arse săruturi reci săruturi umede și de la rotiții fulgi la albinele pajiștilor mii de versuri prietene îmi poposesc pe umăr o cred că nici nu aș
MAMarian Andreilehamite
mi-e lehamite de viața aceasta fără prieteni și fără curve care să îmi aline nedumerirea neînțelegerea neostoirea chiar nespălarea în casa mea în pălăria mea în care plouă mult și în care
MAMarian Andreigând duios
pe dealuri verzi se-ngână vii cu razele dulci, fierbinți, zglobii ca fetele ce-n fapt de seară ferestre sar mai cu fereală și pe colnic sub vișini se-ntâlnesc când luna plânge galben lemn
MAMarian Andreifemeie
femeie, când m-ai părăsit puteai să-ți iei cu tine și chipul și mirosul și vocea un pic repezită și picioarele cu mers de rață de balerină ratată așa îți dai seama că din când în când le
MAMarian Andrei