Marian Andrei

Imi amintesc de vremurile demult trecute cand Liptonul mi se parea ceva bun, acum parca ar fi un pischwasser. Cred ca m-am schimbat intre timp prea mult. Oricum nu as refuza niciodata ceaiul negru rusesc. Si imi aduce aminte de singurul castig din viata mea. Un pahar de ceai de la Albina Zotova primita in arena Circului din Bucuresti. Ehei, amintiri... Imbatranesc si tot ce citesc pare sa rezoneze numai in amintiri si nu in avanturi.
Randuri pline de vraja ai scris tu, uite ce anamneza mi-au generat si apoi mi-am amintit de timpurile preistorice de care uneori ma simt atras. Pana la urma il invidiez pe \"Baietelul cel urat\".

Si mie mi-a placut ca mi-a adus aminte de drogatul nostru de serviciu pe cartier. Pentru omul asta cinci minute inseamna maine si nu mai iau heroina inseamna iau mai mult decat niciodata. De aceea l-am poreclit marmota, stiti voi, din reclama la Milka.

Nichita Victoria multumesc pentru semnalarea greselii de ortografie. Cred ca o sa las totusi asa cum e. Copii nearticulat seamana si mai mult cu sentimentul pe care am vrut sa il pun aici. Recunosc ca a plecat dintr-o eroare, dar se pare ca e una fericita. Ceea ce cred ca a vrut sa imi sugereze si Michel. Intr-adevar frigid, rezemat, schiop, cum e sufletul adesea.

Trudnic sonetul acesta se inalta din materie. Care materie fascineaza mai mult decat alcatuirea, cam usurica uneori:
templele rebele, ce umblă în atele, am și uitat de tot.
O poveste romantica in aceasta lume fracturata. Iata ca se mai poate.
Cred ca in timp o sa citesc toate sonetele, acesta m-a incitat. Si nu sunt chiar calul Incitatus.

O poezie vaporoasa in care cel mai interesant este dialogul dintre partea de deasupra liniei si partea de sub linie, intre un orb si celalalt vesnicia nespusa, cum zice poetul.