2:30, noaptea

frumos, Cris
un fel de criza mistica care se desfasoara, parca, intr-un univers fara Dumnezeu.
Mai bine mă duc să-i fac melcului
o candelă de ceai lipton
în culoarea ochilor tăi
Azi îi e frig ultima oară

sentimentul de instrainare, ca o mare trecere, ispita fiind acum pamanteana, adica o reintoarcere dupa ce si-a parasit lumea rupand toate legaturile.
cred ca poemul tau poate fi interpretat in cateva moduri diferite. as mai avea in gand vreo doua.
ma gandesc la melc ca la un fel de timp fundamental sau un fel de vestitor, indeplinind stingerea.
oricum ar fi, randurile de mai sus sunt demne de apreciat

Faptul ca noile mele incercari va plac este o surpriza minunata.
Nichita, melcul acela sunt eu. Strans incovrigata intr-o cochilie in care mi-e frig de ani buni. Incerc sa ies si sa ma incalzesc in niste ochi de culoarea ceaiului verde.
Thais, partial intentionat, partial instinctual ultimele mele scrieri sunt oarecum haotice. da poti sa le pui intr-o palarie si sa le citesti in ordinea in care ies. Mesajul va fi acelasi. Pentru prima data in viata ma caut.

uite n-ai idee cat de tare m-a intristat expresia \"melcului meu\".pentru un moment am avut senzatia ca textul este scris pentru mine, si intr-un fel inca mai cred ca este scris pentru mine.uneori sunt lucruri pe care altii le spun, si le auzim si ne gandim ca totusi am vrea sa ni le spuna altcineva decat aceste persoane...

azi e frig.. chiar ca e frig si nici n-ai idee cat de tare.

ultima oara ii e frig, esti optimista...ma bucur...melcul oricum este fiinta mea preferata si ii zic bun venit pe site...

Anni, de fapt sunt o sceptica. Uneori insa imi place sa visez. Stiu ca depinde numai de mine. Si mai stiu ca sunt puternica. Deci am toate argumentele unui optimism bine temperat. Inca ii e frig, sa stii, azi nu s-a terminat.
Claudiu, trecerea ta pe la textele mele nu poate decat sa ma bucure. Nu, nu e scris pentru tine, e scris pentru mine. Dar ti-l daruiesc. Fiindca poate la un nivel necunoscut unii dintre noi sunt creati pe aceeasi matrice. Si atunci, scriind pentru un om complet necunoscut, scriu pentru toti cei asemeni lui. Si implicit scriu pentru mine.
Ai inteles, Claudiu si asta imi spune ca poate textul nu e bun, dar are o calitate indiscutabila. E adevarat. Si la mine e frig, stiu cam cat de frig. Dar... e ultima zi, depinde doar cat va dura.

Melcul tau dansase son toata noaptea, fumand dintr\'o cohiba langa una mujer din specia sa, calda precum toate havanezele cu chitari in maini... Mi\'e teama de\'acel \"ultim frig\"!

Imi amintesc de vremurile demult trecute cand Liptonul mi se parea ceva bun, acum parca ar fi un pischwasser. Cred ca m-am schimbat intre timp prea mult. Oricum nu as refuza niciodata ceaiul negru rusesc. Si imi aduce aminte de singurul castig din viata mea. Un pahar de ceai de la Albina Zotova primita in arena Circului din Bucuresti. Ehei, amintiri... Imbatranesc si tot ce citesc pare sa rezoneze numai in amintiri si nu in avanturi.
Randuri pline de vraja ai scris tu, uite ce anamneza mi-au generat si apoi mi-am amintit de timpurile preistorice de care uneori ma simt atras. Pana la urma il invidiez pe \"Baietelul cel urat\".

o intoarcere in sine, observatie si decizie. toate destainuite cu o \"raceala\" fortata. de fapt, cu o sfasiere semi-impachetata in metafore. fina ironie sporeste tragismul finalului.

felicitari pentru aceasta cugetare de noapte!

Ioana, aceasta este o surpriza fantastica. Tu la textele mele??? Frumoasa trecere, nespus de onorata sa-ti fiu gazda.
Marian, dragul meu, nu-i nimic, textele mele iti trezesc amintiri placute. Cat despre aventuri, ehei vin ele si aventurile. Promit. Tiii, sa vezi dupa aia ce de amintiri... Sa umplem un caiet de poezii. Sau sa le povestesc eu nepotilor.

Cristiana, mereu am trecut pe aici, dar nu mi-am facut simtita prezenta... tii minte! prima noastra intalnire a fost la \"...Bordel\" :) unde nu reuseam sa cadeam deloc de acord. la Berlioz am avut impresia ca suntem pe aceeasi lungime de unda, in sfarsit, si de-asta am indraznit...

scuze pentru acest re- offtopic, dar simteam nevoia unei explicatii

Offf, Ioana, indraznit??? Nu te-ai gandit niciodata ca daca nu suntem pe aceeasi lungime de unda e poate mai ales vina mea? Da, la Berlioz eram, sau tu m-ai adus pe lungimea ta. Eu te citesc si poate as indrazni mai des daca as intelege mereu ce scrii. Stiu poezia nu e sa fie inteleasa, dar uneori ma inhiba cumplit paginile tale. Pentru ca ma simt mica-micuta. De asta am spus ca trecerea ta este o onoare. Si inca mai spun. Asta de la un cititor catre o poeta.