Cristian Oravitan

vagabond incorijibil, în seara asta am stat la popas, iar hangiul mi-a turnat în neștire vin. probabil mi l-a plătit un înger!

...dar într\'o noapte ca aceasta, pe când vom fi înșeuat bezna și dat pinteni ceții călărind bezmetici dedesubt de stele, ne vom fi trezit cu tine ducându\'mă de mână spre locul în care vom

uneori (dar numai uneori) nu’s în stare să mă leg în vorbe zile în șir, uneori mă caut prin mine și nu’s, oricât m’aș lua la puricat, nu știu unde m’am pus, unde m’am lăsat și nici dacă eu a

Motto: \"este doisprezece fără nimic\", zise regina zăpezii căzute. sfâșiate, nesătule, îți preling ceasurile beznei printre colți ești lupoaica prin miez de noapte, vezi?, sunt umbrei

nu’mi amintesc figuri, locuri sau accidente. mi se preumblă prin priviri doar ochii tăi ca un roman în versuri albe pe care îl scriu din mersul vieții. aș fi putut învăța să cânt la

să faci poze, când ajungi la nesfârșit! să-mi trimiți o carte poștală. dacă nu mai există carți poștale, atașează-mi un jpeg într-un un email gol. deși aș prefera să primesc o frunză scrisă de

A strânge în palmă un mic orgasm ca un fel de Bstie și se stinge de dor dar C face lumină în noaptea D care n-are habar deși E gata să-și împacheteze FFFFFFFF G scrie scrie scrie H (a se

(pot să îmi doresc fără să am nevoie. pot să am nevoie fără să îmi doresc. pot să îmi doresc și să am nevoie. pot să nu!) în fiecare noapte mi se scurge (pic cu pic) viața; se scurge stoarsă

Ne îmbătaserăm amânandoi în seara aceea. Eu din cutiile acelea de bere, el - din amintirea femeii care-l dezrădacinase din propriul suflet. Femeia cu care a visat să aibă copii. S-a culcat, mai

nu sunt decat un amarat de poet al sanilor dezveliti, al sfarcurilor intarite. ma ridic sa vad femeia in intreaga-i splendoare, in intreaga-i goliciune. cobor, apoi, sa le intind pe hartie si

ascultam (Mr Big - To be with you) si ma gandeam la 1001 de nopti intr-una, in doua, in douasuteoptzecisisase, in 1001, fie ce-o fi, sa cante Mr Big, sa zambeasca ochii, sa be with EA, sa planga

„timpul dumneavoastra a expirat”, ne-a soptit anestezistul. cand mi’am smuls bandajele ferfenita am vazut rana. ma taiasei cu cioburi din clepsidra pe cand cautai clipa. (incerc sa leg

bunica mea; bunicul meu; bunicul meu a murit cu trei saptamani inainte ca eu sa ma nasc; s-a intors din lagar pentru a muri acasa; bunica mea; in zilele dinainte de a muri isi mai amintea vag de

cuvintele tale au parfumul lenii. cuvintele mele au miros de sange batran. candva, inspre zori, te´am surprins pe cand imi devorai inima. te ascundeai sub plapuma sperand ca Dumnezeul celei

ma iubeste. asa cum stie ea. cum, de fapt, stie ea? ma aseaza in fata oglinzii, apoi face puzzle peste mine. „asta zboara“, zice. „asta se poate ajusta“, adauga. apoi: „asta se

ieri m-am cerut in permisie. am imbracat perechea ta de ganduri si-am golit buzunarele de tot maruntisul trecutului. mi-am extras glontul din piept si-am coborat sa-mi ling ranile, am format

azi noapte a nins; aici, cand ninge, trebuie sa te trezesti la 3 AM ca sa te mai bucuri cat de un fulg. spre zori, pana si gunoierii, purtand ultimele urme ale ninsorii pe umeri, pareau

imi staruie in nari aroma poftelor tale (am luat viata in piept fugind la cotituri sa nu ne vada altii cum furam fericire). tu miroseai a femeie; eu miroseam a talpi

ce geamuri murdare are sufletul tau! dinadins nu le-ai spalat. s-au cuibarit, in dosul lor, hidoseniile unei vieti fara perspectiva; semintele singuratatii dau rod si cresc din ele petalele

invata-ma ca mai renteaza sa visez; ca nu e totul doar razboi de guerilla; invata-ma ca exista lumina. invata-ma sa accept durerea. invata-ma sa traiesc schimbarea. sunt, de cand ma stiu,

urletele indoielii, dialogurile singuratatii, scrijelind cu priviri ratacite peretii unui mormant inchiriat, fara mirosuri de ceapa prajita, fara debara sau toaleta de serviciu in care, din

ii distrugeam, in stralucirea dupa-amiezelor de octombrie, crizantemele, cu mingea de 13 lei dupa care, cumintenia pamantului, ma ascundeam in spatele unei carti viu colorate in care priveam litere

cine gonește prin chaturi ca vântul? o fată ce-și arde în piept dorul viu. mIRCul în goană înghite cuvântul și-n haos îi zboară ideea și gândul... îi zboară-n pustiu. zburând, ca săgeata, în