mâine a trecut

Sugerez mutarea munților din loc.
Și o redecorare a pereților, cu tot cu îndepărtat de tencuială veche. Igrasia se poate vindeca. Chiar și a sufletului fiind.

Cred în durerea acestei simple imagini:
\"camera noastră fără tine\". E reală. Bunicul spunea așa după moartea bunicii: \"Cum să mai locuiesc în camera asta, fără ea?!\". Și a urmat-o degrabă.

Mâinele e trecut când te aștepți la același lucru
de la el. Când nimic nu te mai poate surprinde. Sau uimi.

E trist poemul. Cred.
Sper într-un mâine
care să ajungă.Să iasă din trafic, să zboare
și să ajungă.
Unde este așteptat.

prietenesc,
li

pereții ăștia ai sufletului, cu igrasie pe ei... îmi sună atît și atît de familiar!!! mă gîndesc și revin, dacă e cazul...

și mie îmi pare o imagine bună aceasta:

camera noastră
fără tine

Nu știu ce să zic... nu vreau să continui comentariul pînă nu îmi clarific ceva!

cu respect, S.D.

Ma gandeam ca viata s\'ar putea simplifica daca mi\'as cumpara un stoc nepersiabil de vopsea lavabila. Dar nu sunt convins ca e o solutie :)

Ma gandeam ca viata s\'ar putea simplifica daca mi\'as cumpara un stoc neperisabil de vopsea lavabila. Dar nu sunt convins ca e o solutie :)

Locuri atat de comune incat trecem pe langa ele in genunchi, considerandu-le, de atatea ori, niste cruci de-la-sine-ntelese in vietile noastre. Nu le meritam de fiecare data, nu?

\"am venit astăzi, astăzi am să plec,
mâine a trecut,
ieri a rămas blocat în trafic și nu mai ajunge\"
Sunt versuri care descriu cu exactitate ceea ce vreau sa-ti marturisesc. Am venit si am tot revenit, de dragul dilemei dar si al punctlui fara de tarm. Multumesc,

si fara camera si fara tarm tot scrii ceea ce ma bucura cind ajung pe acest site...in bucuresti nu v-am gasit, nici nu am avut cum, deoarece e un oras care si-a pus alte haine....imi plac rindurile acestea chiar daca sunt de o tristete care la prima citire m-au patruns...alma

Maine a trecut, ieri se gateste verde brad sa lumineze sarbatorile in toate camerele si sufletele.

multi

Si rar mi se intampla lucrul asta. Frumos este putin spus...frumos si adanc de real , pe alocuri folosind imagini dure...insa poezia...pe de a intregul te face sa te opresti din graba si sa-ti aduci aminte cum este sa te abandonzi iubirii.. dar iubirii absolute, care te aproprie de Dumnezeu :)
Barvos mon cher.
Chapeau!
Nancy

dupa asemenea rinduri merita sa ne mai scrii, da, noua, necunoscutilor cititori, ce mai scrii, esti prea bun sa ne abandonezi

nu pot sa te las asa , dupa atitia ani de corespondente, stiu ca te mai uiti la versuri, nici nu poti altfel , hai , scrie ce ai scris