zâmbet sub șapca roșie

(pot să îmi doresc fără să am nevoie. pot să am nevoie fără să îmi doresc. pot să îmi doresc și să am nevoie. pot să nu!) în fiecare noapte mi se scurge (pic cu pic) viața; se scurge stoarsă de mine către destin mă uit chiar acum la tavan și îmi spun “gata” (aud că scârțâie; s-ar putea să fie doar un defect de vedere; degrabă cobor privirea și mă întreb “CE GATA?”) madame bovary suntem toți, muzele nu mai există; tu ești poeta, eu sunt poetul. CristEne, ești un Emil Bobu știi, viața nu se scrie în metru antic. știi. știu că știi! ce-am făcut cu zâmbetul de sub șapca roșie?