lucruri esentiale

Cristian, lucruri esențiale: adaugă \"r\" în titlu, apoi e bine să scrii cu diacritice, chiar dacă nu le ai în computerul de la care postezi, le ai pe pagina de editare a textelor. Și, aș adăuga, eu am supraviețuit tocmai fiindcă am împărțit lucruri esențiale și așa voi face atunci când am de trăit intens și de împărțit esențe.

Ela

am pus r-ul la locul lui, merci :)

diacritice? o sa imi dau silinta sa fac treaba cum se cuvine

cat despre ele, despre lucRurile esentiale... oameni, suflete, posibilitati... nu?

multumesc!

Da, mai ales ele, oameni, suflet, frumos, adevăr etc. Mă bucur că ți-a prins bine trecerea mea pe aici. Citesc de o vreme, las semn când simt că e timpul.

Ela

Tristetea, melancolia unui trecut. Un trecut care a colectionat melodii, cadouri, flori presate in cartea de latina…, o colectie – doua colectii – trei colectii. Trecuturi care dor, pe care nu le dorim, dar pe care le avem intotdeauna. Ar fi frumos sa existe un singur trecut si acela in doi. Si mai sper, impreuna cu tine, ca ziua aceea in care ‘nimic nu va mai conta’ sa vina niciodata.

Imi place ideea ta.
Alexandra

Cristian in esenta o poezie a regretelor - din pacate toti avem trecut. Toti facem colectii de lucruri neesentiale, dar atat de pretioase. Si invatam din trecut. Imi place ce si cum ai scris. Ziua aceea in care nimic nu va mai conta e inca departe pentru tine si poeziile tale. Nimic din ceea ce este trait nu este intamplator. Cu siguranta!

Da, este intr-adevar bine sa scriem cu diacritice chiar daca nu le avem. E bine sa retusam s si t si i iar pe bietul a il putem retusa chiar de doua ori. Asta din ghinion. Curat ghinion ca suntem nascuti balcanici si chiar vorbareti intr-o limba mult prea-putin circulata. Traim pentru ca respiram si respiram pentru ca traim in esente. Risipim esente peste tot, in poezii, pe sugativa, pe camasuta de noapte si uneori chiar pe servetelele galbene. Daca n-ar fi esentele n-am supravietui si invers. Cand sap, de exemplu, gradina expir un anumit fel de esente; cand culeg floricele inspir alt fel de esente. (aici am vrut sa filozofez!) Nu stiu, asa o fi dat de Dumnezeu. Sa tot transpiri esente.

Am citit poezia ta inainte de corectura (m-a incantat) si dupa corectura (m-a iritat). M-am bucurat impreuna cu tine, Cristian, ca ti-a prins bine trecerea unei esente pure pe aici, prin subsolul textului tau. Si iar imi amintesc ce frumoase sunt miliardele de esente (parafrazandu-l acum pe NS). Cred ca tocmai m-am indragostit de cuvantul asta. Esenta!

Minunat cu si fara diacritice!

Alexandra,

e atat de frumos ca mereu conteaza cate ceva... Multumesc mult de ganduri :)

Vlad,

corectura e un simplu r care, desigur, ar putea atinge tocmai ESENTA dar nu (cred ca) o face :)
mesajul tau este ca plimbarea de sambata seara!

Poate o sa ni se dea voie sa luam cu noi un album foto sau macar un cd si atunci totul nu va mai fi inutil.

Nu stiu cine acorda stelute, insa nu cred ca aceasta poezie merita. Am vazut de asemenea multe comentarii si raspunsuri si imi par simple (auto)adulari fara fundament. In final, o intrebare: de ce scrii?

Intrebarea ta vine dupa un raspuns dat cu mult timp in urma: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/102121/index.html

cred,, draga Dana, ca acest site este chiar esenta (of, ma obsedeaza acest cuvant azi, bag de seama): ne impartasim, unul altuia, emotiile. ai dreptate!
mi\'ai instelat inceputul de octombrie :)

sau, poate, odata ajunsi acolo, ni se va da un bilet de intoarcere... ehei, speranta moare ultima!!! 10x, Alin

Ideea de a nu imparti ceea ce este esential nu este generoasa si ,cred, nici constructiva; sa devenim niste rezerve de fricoase banalitati? Ia sa taiem nodul gordian!

nici ideea de a astepta o zi in care nimic nu va mai conta nu e dintre cele mai stralucite, de altfel, nu?

un soi de text care nu spune multe, poate doar o scurta lamentatie adolescentina.

daca imbatranesti inainte de termen, multe din cele ce se intampla nu\'ti mai spun nimic si par amintiri \"de pe vremea mea\"; doar ca viata e undeva afara, dincolo de o discutie oarecare pe forum!

viata nu cred ca e acolo sau aici sau afara, stimate oravitan, este peste tot, da, la bucuresti, acum mi se pare ca e mai multaaaaaa, decit pe drumurile australiene, iar de localizat nu cred se poate! fiecare are \"de pe vremea mea\" si tu vei avea, sper, altfel ramii difuz, sau cum se spune mai bine! risipirea colectiilor se intoarce bumerang si ia sa vezi ce fericit vei fi! imi pare rau ca nu am trecut nici pe la agonia nici pe la teatre, dar revin si sper sa ma mai primiti intr-un colt de sala, pe curind,
rindurile mi se par ca idee reusite, dar stilistic ridica-te si lupta , biciuie inspiratia