Mediu
urletele indoielii,
dialogurile singuratatii,
scrijelind cu priviri ratacite
peretii unui mormant inchiriat,
fara mirosuri de ceapa prajita,
fara debara
sau toaleta de serviciu
in care, din cand in cand, sa iti versi
amarul
ca-ntr-o eterna mahmueala;
picioarele reci,
tot mai reci,
de langa tine
cafeaua amara,
tot mai amara,
a diminetii coplesite de obisnuinta
si fuga
fara parfumuri ce vin din-darat,
intr-o ultima zi de vineri a cioburilor
si oalelor sparte.
vase murdare pentru care
niciodata
nu se vor inventa detergenti
002.767
0